Brucella spp- serologie

Anticorpi anti-Brucella IgG și IgM (serologie Brucella)

Ce este bruceloza

Bruceloza (numită și febra ondulantă, febra de Malta sau febra mediteraneeană) este o zoonoză, o boală transmisă de la animale la om. Este produsă de bacterii din genul Brucella, cocobacili gram-negativi.

Speciile care îmbolnăvesc omul sunt:

• B. melitensis (capre, oi);
• B. abortus (bovine);
• B. suis (porci);
• B. canis (câini).

Cum se transmite:

• prin consumul de lapte și produse lactate nepasteurizate: unt, brânzeturi moi, înghețată din lapte crud. Este calea cea mai frecventă;
• prin contactul direct cu animalele infectate sau cu țesuturile și lichidele lor, la nivelul rănilor de pe piele sau al mucoaselor;
• prin inhalarea aerosolilor contaminați. Sunt expuși mai ales lucrătorii din abatoare și personalul de laborator;
• mai rar, prin carne insuficient preparată termic.

Unde apare. Bruceloza este răspândită în întreaga lume. Cele mai multe cazuri apar în:

• bazinul mediteranean;
• Europa de Est;
• Orientul Mijlociu;
• părți din Asia, Africa și America Centrală și de Sud.

Cum se dezvoltă infecția. Brucellele sunt bacterii facultativ intracelulare. Sunt preluate de neutrofile și macrofage, în interiorul cărora supraviețuiesc. Ajung astfel în organele sistemului reticuloendotelial (ficat, splină, măduvă osoasă, ganglioni limfatici), dar și în rinichi sau articulații.

Cum se manifestă:

• debutul poate fi insidios sau brusc, de obicei la 2–4 săptămâni după expunere;
• simptomele sunt:
  • febră, adesea ciclică, de unde și denumirea de „febră ondulantă”;
  • transpirații;
  • oboseală, stare generală alterată;
  • scădere în greutate;
  • cefalee;
  • dureri articulare migratorii;
• la examinare se pot găsi adenopatii, splenomegalie și hepatomegalie.

Complicațiile. Infecția este sistemică, deci poate afecta orice organ (bruceloză focală sau localizată):

• osteoarticulare, cele mai frecvente: sacroileită, spondilodiscită, osteomielită, artrită septică;
• neurologice (neurobruceloza);
• cardiace: endocardita, rară, dar principala cauză de deces;
• genitale: epididimo-orhită;
• hepatice: hepatită granulomatoasă, microabcese hepatice;
• respiratorii: tuse, dispnee, pleurezie;
• hematologice: anemie, neutropenie, trombocitopenie, uneori pancitopenie. Pot fi evaluate prin hemoleucogramă;
• cutanate: erupții maculo-papulare, eritem nodos, abcese;
• oculare: uveită, keratoconjunctivită, nevrită optică;
• în sarcină: risc de avort; infecția se poate transmite la făt.

Netratată, bruceloza poate deveni cronică și poate persista ani de zile.

Răspunsul imun:

• anticorpii IgM apar în prima săptămână de infecție;
• anticorpii IgG apar în a doua săptămână;
• după tratament, anticorpii scad lent și pot persista peste un an. Nivelurile de IgG pot rămâne mari chiar fără boală activă.

Testele imunoenzimatice măsoară separat anticorpii IgG și IgM. Astfel ajută la diferențierea infecției acute de cea cronică sau trecută.

Indicații

• Diagnosticul brucelozei la pacienții cu febră prelungită sau ciclică, transpirații, dureri articulare, adenopatii sau hepatosplenomegalie, mai ales dacă au:
  • consumat lapte sau produse lactate nepasteurizate;
  • avut contact cu animale;
  • călătorit în zone endemice.
• Evaluarea unor complicații localizate fără altă explicație: sacroileită, spondilodiscită, epididimo-orhită, endocardită.
• Diferențierea infecției acute de cea cronică sau trecută, prin profilul IgM/IgG.
• Evaluarea persoanelor expuse profesional cu simptome compatibile: crescători de animale, lucrători din abatoare, medici veterinari, personal de laborator.

Pregătirea pacientului

• Nu este necesară o pregătire specială.
• Pentru diagnostic se recomandă două probe:
  • prima, în prima săptămână de boală;
  • a doua, la 2–3 săptămâni după prima.

Recoltare

Metodă

Imunoenzimatică (ELISA). Anticorpii IgG și IgM se determină separat, pe godeuri acoperite cu antigene de Brucella abortus.

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

Dovada unei infecții recente:

• seroconversia (trecerea de la negativ la pozitiv) sau creșterea semnificativă a anticorpilor între două probe recoltate la 2–3 săptămâni distanță;
• anticorpii IgM pozitivi într-o singură probă pot sugera și ei o infecție recentă. Totuși, IgM pot persista câteva luni după infecția acută.

Profilul anticorpilor:

• IgM pozitivi, IgG negativi sau mici: infecție la debut;
• IgM și IgG pozitivi: bruceloză acută;
• IgG crescuți persistent, IgM scăzuți sau nedetectabili: tabloul obișnuit în bruceloza cronică sau în recăderi. Poate apărea însă și după o infecție vindecată, deoarece IgG pot rămâne mari fără boală activă.

Confirmarea rezultatului. Testele ELISA sunt teste de screening:

• un rezultat pozitiv se confirmă printr-o metodă de aglutinare specifică pentru Brucella, de exemplu reacția Wrightsau reacția Huddleson;
• un rezultat pozitiv neconfirmat poate fi fals pozitiv;
• dacă rezultatul este negativ, dar se suspectează o infecție recentă, se recomandă o nouă probă la 14–21 de zile.

Diagnosticul de certitudine se pune prin izolarea bacteriei în cultură:

• hemocultura pozitivează la 25–80% dintre pacienți;
• cultura din măduva osoasă are un randament mai mare;
• probele se recoltează în timpul febrei, înainte de antibiotice, iar laboratorul trebuie anunțat că se suspectează bruceloza;
• culturile pot avea nevoie de o săptămână sau mai mult pentru a deveni pozitive.

Rezultatul se interpretează de medic (infecționist), împreună cu simptomele, istoricul expunerii și celelalte investigații.

Limite și interferențe

• Reacții încrucișate. Unele bacterii au antigene asemănătoare cu cele ale brucellelor și pot da rezultate fals pozitive. Exemple: Francisella tularensis, Yersinia enterocolitica, Escherichia coli.
• Testul nu identifică specia. Există reacții încrucișate între speciile de Brucella, cu excepția B. canis. Rezultatul nu arată ce specie a produs infecția.
• B. canis poate să nu fie detectată de acest test. Nici anticorpii față de tulpina vaccinală RB51 nu pot fi detectați prin serologie.
• Sensibilitatea este limitată. Datele producătorului pentru testele ELISA de acest tip arată:
  • pentru IgG, sensibilitate de aproximativ 78%;
  • pentru IgM, sensibilitate de aproximativ 56%;
  • specificitate de 98% pentru ambele.

  Un rezultat negativ nu exclude bruceloza.

• Persistența anticorpilor. Anticorpii pot persista peste un an după tratament. Serologia de control nu este utilă pentru a stabili durata tratamentului.
• În formele cronice sau complicate, serologia poate să nu fie concludentă.

Bibliografie:

1. Mayo Clinic Laboratories. Brucella Antibody Screen, IgM and IgG, ELISA, Serum (BRCMG, 607346). Test Catalog.
2. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Brucellosis – Serology (for clinicians).
3. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). CDC Yellow Book 2024: Brucellosis.
4. Hayoun MA, Muco E, Shorman M. Brucellosis. StatPearls. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; actualizat 29 aprilie 2023.
5. ARUP Consult. Brucella Species.
6. Araj GF, Lulu AR, Mustafa MY, Khateeb MI. Evaluation of ELISA in the diagnosis of acute and chronic brucellosis in human beings. Epidemiol Infect. 1986;97(3):457–469.