Brucella abortus IgM

Anticorpi anti-Brucella abortus IgM

Ce este bruceloza

Bruceloza (numită și febra ondulantă, febra de Malta sau febra mediteraneeană) este o zoonoză, o boală transmisă de la animale la om. Este produsă de bacterii din genul Brucella, cocobacili gram-negativi care trăiesc în interiorul celulelor. Speciile care îmbolnăvesc omul sunt:

• B. abortus (bovine);
• B. melitensis (capre, oi);
• B. suis (porci);
• B. canis (câini).

Cum se transmite:

• cel mai frecvent, prin consumul de lapte și produse lactate nepasteurizate: unt, brânzeturi moi, înghețată din lapte crud;
• prin contactul direct cu țesuturile sau lichidele animalelor infectate, la nivelul rănilor de pe piele sau al mucoaselor. Riscul crește la sacrificarea animalelor și la asistarea fătărilor;
• prin inhalare;
• mai rar, prin carne insuficient preparată termic. Transmiterea de la om la om este rară.

Cine are risc mai mare:

• persoanele din zonele endemice: bazinul mediteranean, Europa de Est, Orientul Mijlociu, părți din Asia, Africa și America Centrală și de Sud;
• persoanele expuse profesional: crescători de animale, lucrători din abatoare, medici veterinari, personal de laborator.

Cum se manifestă:

• incubația este de obicei de 2–4 săptămâni, dar poate varia între 5 zile și 6 luni;
• simptomele inițiale sunt nespecifice: febră, transpirații nocturne, oboseală, dureri articulare și musculare, cefalee, stare generală alterată;
• complicațiile localizate sunt frecvente și pot afecta aproape orice organ:
  • cele mai frecvente sunt cele osteoarticulare, urmate de cele ale aparatului reproducător;
  • endocardita este rară, dar este principala cauză de deces;
• în sarcină, infecția poate crește riscul de avort;
• netratată, boala poate deveni cronică și poate persista ani de zile.

Ce sunt anticorpii IgM. Ca răspuns la infecție, organismul produce mai întâi anticorpi IgM, iar ulterior anticorpi IgG. De aceea, anticorpii IgM anti-Brucella sunt markerul brucelozei acute. În bruceloza cronică, IgM sunt de obicei foarte scăzuți, iar anticorpii IgG rămân crescuți.

Indicații

• Diagnosticul brucelozei acute la pacienții cu febră, transpirații, dureri articulare sau musculare, mai ales dacă au:
  • consumat lapte sau produse lactate nepasteurizate;
  • avut contact cu animale;
  • călătorit în zone endemice.
• Diferențierea unei infecții recente de una cronică sau trecută, împreună cu anticorpii IgG anti-Brucella abortus.
• Evaluarea persoanelor expuse profesional cu simptome compatibile.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială.

Pentru confirmarea diagnosticului, medicul poate recomanda două probe:

• prima, în faza acută, în primele 7 zile de la debutul simptomelor;
• a doua, la 2–4 săptămâni după prima.

Recoltare

Metodă

Imunochimiluminescență (CLIA).

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv. Indică prezența anticorpilor IgM anti-Brucella și sugerează o infecție acută sau recentă:

• IgM pozitivi și IgG negativi sau mici: sugerează o infecție la debut;
• IgM și IgG pozitivi: sugerează o bruceloză acută;
• IgM negativi sau foarte mici, cu IgG crescuți: este tabloul obișnuit în bruceloza cronică sau după o infecție trecută.

Confirmarea diagnosticului:

• o creștere de cel puțin 4 ori a anticorpilor între două probe recoltate la 2–4 săptămâni distanță confirmă bruceloza;
• dacă nu se pot obține două probe, o singură probă pozitivă, într-un tablou clinic compatibil, permite un diagnostic probabil;
• standardul pentru diagnostic rămâne hemocultura. Se recoltează în timpul febrei, înainte de începerea antibioticelor, iar laboratorul trebuie anunțat că se suspectează bruceloza;
• pentru completarea serologiei se mai pot face:
  • reacția Wright (aglutinarea serică);
  • reacția Huddleson;
  • anticorpii IgM și IgG anti-Brucella spp..

Rezultat negativ. Face puțin probabilă o bruceloză acută, dar nu exclude:

• o infecție cronică sau trecută, în care IgM sunt scăzuți. Pentru aceasta se determină anticorpii IgG;
• o infecție cu B. canis, care nu este detectată de testele serologice obișnuite;
• o infecție foarte recentă, înaintea apariției anticorpilor. În acest caz, medicul poate recomanda repetarea analizei.

Rezultatele serologice sunt doar o dovadă de susținere pentru o infecție recentă. Se interpretează de medic (infecționist), împreună cu tabloul clinic și istoricul expunerii.

Limite și interferențe

• Reacții încrucișate. Anticorpii față de alte bacterii pot da rezultate fals pozitive. Exemple: Francisella tularensis, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica.
• Persistența anticorpilor. Anticorpii anti-Brucella pot persista peste un an după tratament reușit. Serologia de control nu este utilă pentru a stabili durata tratamentului.
• B. canis și tulpina vaccinală RB51 nu sunt detectate prin serologie.
• În formele cronice sau complicate, serologia poate să nu fie concludentă.
• Diagnosticul nu se pune doar pe baza serologiei. Se interpretează împreună cu clinica și expunerea și, ideal, se confirmă prin hemocultură.

Bibliografie:

1. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Brucellosis – Serology (for clinicians).
2. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). CDC Yellow Book 2024: Brucellosis.
3. ARUP Consult. Brucella Species.
4. Hayoun MA, Muco E, Shorman M. Brucellosis. StatPearls. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; actualizat 29 aprilie 2023.
5. Araj GF, Lulu AR, Mustafa MY, Khateeb MI. Evaluation of ELISA in the diagnosis of acute and chronic brucellosis in human beings. Epidemiol Infect. 1986;97(3):457–469. doi:10.1017/S0022172400063634