SCCA – Carcinom cu celule scuamoase

SCCA (antigenul carcinomului cu celule scuamoase)

Ce este SCCA

Antigenul SCCA (Squamous Cell Carcinoma Antigen, SCCA) este un marker tumoral glicoproteic, cu greutatea moleculară de aproximativ 45–55 kDa. Este o subfracțiune a antigenului TA-4, izolat în 1977 (Kato și Torigoe) din țesut de carcinom cervical scuamos.

SCC aparține familiei serpinelor (inhibitori ai serin- și cistein-proteazelor). Este codificat de două gene aproape identice, situate pe cromozomul 18q21.3:

• SCCA1 (SERPINB3), fracțiunea neutră, prezentă și în epiteliul scuamos normal;
• SCCA2 (SERPINB4), fracțiunea acidă, eliberată predominant de celulele tumorale.

Antigenul este exprimat în mod fiziologic în epiteliile scuamoase normale:

• col uterin;
• vagin, vulvă;
• esofag;
• căi respiratorii;
• piele;
• mucoasa orală.

În carcinoamele scuamoase, exprimarea crește și antigenul trece în circulație.

SCC nu este un test de screening. Se folosește pentru stadializare, prognostic și monitorizare la pacienții cu diagnostic histologic de carcinom scuamos.

Semnificație clinică

Carcinomul cervical scuamos

Este principala indicație a testului.

Valori crescute înainte de tratament:

• se întâlnesc la aproximativ 60% dintre paciente;
• frecvența crește cu stadiul, de la sub 30% în stadiul I la peste 80% în stadiile avansate.

Prognostic: nivelul inițial se corelează cu:

• stadiul FIGO;
• dimensiunea tumorii;
• invazia stromală profundă;
• invazia limfovasculară;
• metastazele ganglionare.

Un SCC crescut înainte de tratament este un factor independent de prognostic nefavorabil.

Răspunsul la tratament: după tratament radical, valorile se normalizează în câteva zile până la câteva săptămâni. Persistența valorilor crescute sugerează boală reziduală.

Recidiva: creșterea SCCA în cursul urmăririi precede recidiva clinică cu 2–6 luni, la 50–90% dintre pacientele cu recidivă.

Alte carcinoame scuamoase

SCC poate fi crescut, proporțional cu stadiul și cu volumul tumoral, în carcinoamele scuamoase:

• pulmonare: carcinomul scuamos pulmonar (non-small cell); CYFRA 21-1 este mai sensibil și se asociază frecvent;
• esofagiene;
• ale capului și gâtului: cavitate orală, faringe, laringe;
• ale canalului anal;
• ale vulvei și vaginului;
• cutanate;
• ale penisului.

Valori crescute de cauză benignă

• Afecțiuni cutanate extinse: psoriazis, eczemă, dermatită atopică, pemfigus.
• Afecțiuni pulmonare: tuberculoză, sarcoidoză, bronșită cronică, BPOC, astm.
• Insuficiență renală și dializă, prin scăderea eliminării.
• Afecțiuni hepato-biliare.
• Afecțiuni ginecologice benigne: endometrioză, infecții.
• Afecțiuni benigne ORL.

Indicații

• evaluarea prognostică înainte de tratament în carcinomul cervical scuamos și în alte carcinoame scuamoase;
• aprecierea extinderii bolii, ca factor predictiv al metastazelor ganglionare;
• monitorizarea răspunsului la tratament (chirurgie, radioterapie, chimioterapie);
• detectarea bolii reziduale și a recidivelor în cursul urmăririi;
• monitorizarea carcinoamelor scuamoase pulmonare, esofagiene, ORL și anale, alături de alți markeri și de imagistică.

Monitorizarea se face prin determinări seriale. Valoarea de bază se stabilește înainte de tratament, iar apoi SCC se repetă la intervalele recomandate de medicul oncolog, cu aceeași metodă, de preferat în același laborator.