Tiroglobulină (TG)

Ce este tiroglobulina

Tiroglobulina este o glicoproteină dimerică care servește drept matrice pentru sinteza hormonilor tiroidieni.

Reprezintă componenta proteică principală a tiroidei, fiind sintetizată în cantități mari de tirocite și stocată în lumenul folicular.

Fiecare macromoleculă conține 25 de molecule de tirozină, substratul principal al sintezei hormonale.

Rolul în sinteza hormonilor tiroidieni

Biosinteza parcurge patru etape:

1. captarea și concentrarea iodurilor în tiroidă
2. oxidarea iodurilor, cu formare de iod elementar
3. încorporarea iodului molecular în tiroglobulină, cu formare de 3-monoiodotirozină (MIT) și 3,5-diiodotirozină (DIT); condensarea unui radical MIT cu unul DIT generează T3, iar condensarea a doi radicali DIT generează T4
4. proteoliza tiroglobulinei — etapa finală, stimulată de TSH, cu eliberarea hormonilor T3 și T4 în circulație

De ce se regăsește în ser

În cursul sintezei și al transportului în foliculii tiroidieni, cantități mici de tiroglobulină trec în circulație. La persoanele sănătoase se detectează astfel concentrații scăzute, care confirmă prezența țesutului tiroidian.

Leziunile peretelui folicular determină eliberarea unei cantități mai mari de proteină în torentul circulator, motiv pentru care tiroglobulina constituie un marker al integrității morfologice a glandei.

Valorile crescute apar în trei categorii de afecțiuni tiroidiene:

• gușă cu hiperfuncție tiroidiană
• inflamația sau leziunea traumatică a tiroidei
• cancerul tiroidian diferențiat

Absența tiroglobulinei din serul nou-născuților indică atireoză congenitală.

Recomandări pentru determinare

Monitorizarea cancerului tiroidian diferențiat

Principala indicație o constituie urmărirea pacienților cu cancer tiroidian diferențiat, după tiroidectomie totală și tratament cu iod radioactiv.

La acești pacienți, în absența țesutului tiroidian restant postoperator sau postiradiere, nivelurile de tiroglobulină trebuie să fie nedetectabile. Markerul devine astfel util în evaluarea prezenței carcinomului papilar-folicular rezidual.

Valori peste 3 μg/L, obținute în cursul perioadei de monitorizare și al terapiei supresive cu tiroxină, reprezintă un indicator al recurenței tumorale și impun efectuarea scintigrafiei corporale totale cu iod-131.

Alte indicații

• tiroidita destructivă
• diagnosticul diferențial între tiroidita subacută și tirotoxicoza factice — în tirotoxicoza provocată prin administrare exogenă de hormoni, valorile tiroglobulinei sunt foarte mici sau nedetectabile
• hipotiroidismul congenital — pentru diferențierea între absența completă a glandei tiroide și hipoplazia tiroidiană sau alte condiții patologice

Valori de referință

3,5 – 77 ng/mL (μg/L)

La pacienții atiroidieni: < 0,04 ng/mL

Limita de detecție: 0,04 ng/mL

Limite și interferențe

Limite de utilizare

Tiroglobulina nu se recomandă în screeningul cancerului tiroidian și nu are valoare în diagnosticul cancerului tiroidian diferențiat — utilitatea sa este limitată la monitorizarea acestuia.

La pacienții cu tumori tiroidiene mici se întâlnesc de obicei valori normale ale markerului.

Interferența cu anticorpii anti-tiroglobulină

Prezența anticorpilor anti-tiroglobulină interferă cu determinarea. Aceștia se leagă de tiroglobulina din probă și împiedică detecția ei, cu subestimarea falsă a rezultatului — până la valori nedetectabile în prezența unei mase tumorale reziduale.

Din acest motiv, determinarea tiroglobulinei se însoțește obligatoriu de dozarea anticorpilor anti-tiroglobulină, care validează sau invalidează rezultatul.

Alte interferențe analitice:

• tratamentul cu biotină în doze mari, peste 5 mg pe zi — se recomandă recoltarea la minimum 8 ore de la ultima administrare
• titruri foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină și anti-ruteniu
• anticorpii monoclonali de origine murină, administrați unor pacienți în scop diagnostic sau terapeutic