CA 19-9

CA 19-9 (antigen carbohidrat 19-9)

Ce este CA 19-9

CA 19-9 este un marker tumoral: o moleculă formată din zaharuri și lipide (gangliozid) care se găsește în celulele epiteliale și în mucusul din stomac, intestin, pancreas, căile biliare, ficat și ovar. Sănătoșii au în sânge cantități foarte mici. În schimb, majoritatea pacienților cu cancer pancreatic au valori crescute. De aceea, CA 19-9 este cel mai util test de sânge pentru a deosebi o boală benignă a pancreasului de una malignă. Chiar și așa, un CA 19-9 crescut nu este specific doar cancerului de pancreas.

Legătura cu grupul sanguin Lewis. Organismul poate produce CA 19-9 doar dacă are antigenele de grup sanguin Lewis. Aproximativ 5–10% dintre oameni sunt Lewis-negativi. Le lipsește enzima necesară sintezei, așa că CA 19-9 rămâne foarte scăzut chiar și când există un cancer. La ei, markerul nu poate fi folosit. În astfel de cazuri se pot folosi alți markeri, de exemplu CA 50. Determinarea grupului Lewis din sânge nu identifică întotdeauna corect persoanele care nu produc CA 19-9.

Unde crește. Pe lângă cancerul pancreatic, CA 19-9 crește, în ordinea descrescătoare a frecvenței, în cancerele:

• căilor biliare;
• ficatului;
• stomacului;
• colonului;
• esofagului.

Mai rar crește în cancere din afara tubului digestiv: sân, plămân, ovar, prostată.

La pacienții cu cancer pancreatic, CA 19-9 ajută la:

• evaluarea șanselor operației: valorile foarte mari, de exemplu peste 1.000 U/mL, apar mai ales la tumori care nu se mai pot opera;
• prognostic: pacienții la care CA 19-9 revine la normal după operație trăiesc, în medie, mai mult decât cei la care rămâne crescut;
• depistarea recidivei: măsurat repetat, CA 19-9 poate crește înainte ca recidiva să fie vizibilă la imagistică sau să dea simptome.

Indicații

Indicații principale:

• diagnosticul și urmărirea cancerului pancreatic, alături de imagistică (ecografie, CT, RMN, ecoendoscopie), mai ales când imagistica este neclară;
• urmărirea cancerului gastric și a tumorilor hepatobiliare;
• urmărirea răspunsului la tratament și depistarea recidivei după tratament.

Indicații secundare:

• urmărirea cancerului colorectal, ca al doilea marker după CEA;
• urmărirea cancerului ovarian, ca al doilea marker după CA 125.

Pregătirea pacientului

Nu este necesar să veniți à jeun (pe nemâncate). Recoltarea se poate face și după masă.

Recoltare

Metodă

Imunochimiluminiscență (CLIA).

Valori de referință

Sub 37 U/mL.

La persoanele sănătoase, 95% au valori sub 30,9 U/mL.

Intervalul de măsurare: 1,20–700 U/mL. Valorile mai mari se măsoară prin diluare, până la 140.000 U/mL.

Limita de detecție: 3,99 U/mL.

Interpretarea rezultatelor

Valoarea crescută susține suspiciunea de boală tumorală, dar nu pune diagnosticul. Diagnosticul se pune prin imagistică și examen histopatologic.

La pacienții cu simptome, CA 19-9 depistează aproximativ 80% din cancerele pancreatice. Sensibilitatea este mai mică în tumorile mici, în stadii incipiente.

Cât de des apar valori peste 37 U/mL:

Datele provin din studiile producătorului, pe un număr mic de pacienți pentru unele categorii.

Valori înainte de operație în cancerul pancreatic:

• sub 100 U/mL: tumora este mai probabil operabilă;
• peste 100 U/mL: sugerează o boală avansată sau cu metastaze.

În urmărirea tratamentului:

• scăderea valorilor după operație sau în primele săptămâni de chimioterapie se asociază cu un prognostic mai bun;
• creșterea repetată, la determinări succesive, poate semnala o recidivă sau progresia bolii.

Limite și interferențe

O valoare normală nu exclude cancerul. Mulți pacienți cu cancer digestiv confirmat au, înainte de tratament, valori în limite normale. Persoanele Lewis-negative nu produc deloc CA 19-9.

Bolile benigne pot crește CA 19-9:

• bolile căilor biliare: icterul prin obstrucția căilor biliare, calculii biliari, colangita (cresc cel mai frecvent și cel mai mult);
• bolile pancreasului: pancreatita acută și cronică;
• bolile ficatului: ciroza, hepatita;
• bolile inflamatorii intestinale și diverticulita;
• bolile autoimune: poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic și sclerodermia (aproximativ o treime dintre pacienți), tiroidita Hashimoto;
• altele: chisturile ovariene, insuficiența cardiacă.

Icterul. Când CA 19-9 este crescut la un pacient cu icter, analiza se repetă după tratarea obstrucției biliare. În bolile benigne, valorile scad de obicei, iar în cancer rămân frecvent crescute.

Metoda de lucru. Rezultatele obținute cu kituri de la producători diferiți nu sunt interschimbabile. În urmărirea unui pacient, determinările se fac în același laborator, cu aceeași metodă. Dacă metoda se schimbă, este nevoie de noi determinări pentru a stabili o nouă valoare de pornire.

Anticorpii heterofili și anticorpii de șoarece pot da rezultate fals crescute sau fals scăzute. Anticorpii de șoarece apar la pacienții tratați sau investigați cu anticorpi monoclonali de șoarece. Testul este conceput să reducă această interferență.

Hemoliza, icterul și lipemia nu influențează rezultatul la nivelurile testate de producător:

• hemoglobină până la 1.200 mg/dL;
• bilirubină până la 50 mg/dL;
• trigliceride până la 3.000 mg/dL.