HLA tipaj (PCR)

HLA tipaj (PCR)

Pe scurt: tipajul HLA-A este un test genetic care identifică cele două alele ale genei HLA-A, moștenite câte una de la fiecare părinte. Se folosește pentru evaluarea predispoziției genetice pentru unele boli și pentru compatibilitatea tisulară. Nu necesită pregătire specială, iar rezultatul este gata în 12 zile lucrătoare.

Ce este HLA tipaj (PCR)

Complexul major de histocompatibilitate

Fiecare celulă din corp poartă la suprafață un fel de „carte de identitate” prin care sistemul imun o recunoaște ca fiind proprie (self). Această identitate este scrisă de un grup de gene numit complexul major de histocompatibilitate (MHC), aflat pe brațul scurt al cromozomului 6. La om, produsele acestor gene se numesc antigene leucocitare umane (HLA, human leukocyte antigen).

Genele MHC se împart în trei clase:

• clasa I: HLA-A, HLA-B și HLA-C;
• clasa II: HLA-DR, HLA-DQ și HLA-DP;
• clasa III: componente ale complementului (C2, C4, Bf), 21-hidroxilaza (CYP21), proteina de șoc termic 70 (Hsp70) și factorul de necroză tumorală (TNF).

Clasele I și II sunt antigenele clasice implicate în transplant. Regiunea MHC are aproximativ 3600 kb și include 224 de gene identificate. Dintre acestea, se estimează că 128 sunt exprimate, iar circa 40% au o funcție legată de sistemul imun. Pe cromozom, genele HLA se succed în ordinea HLA-A, HLA-C, HLA-B, HLA-DR, HLA-DQ, HLA-DP. HLA-A este cea mai îndepărtată de centromer.

Cum se moștenesc genele HLA

Genele HLA sunt printre cele mai variabile gene ale omului: fiecare are numeroase alele (variante) în populație. Această diversitate pare esențială pentru supraviețuirea speciei, pentru că permite răspunsul imun la o gamă cât mai largă de agenți patogeni.

Genele HLA sunt strâns legate între ele și se transmit „în bloc” de la părinți la copii. Un astfel de bloc de gene de pe același cromozom se numește haplotip. Fiecare om moștenește două haplotipuri HLA, unul de la mamă și unul de la tată, deci are câte două alele pentru fiecare genă HLA. Ambele alele se exprimă (exprimare codominantă).

Unele combinații de alele apar împreună mult mai des decât ar fi de așteptat la întâmplare. Fenomenul se numește dezechilibru de linkaj și se întinde de la HLA-A până la HLA-DQ. Cel mai cunoscut exemplu este haplotipul A1, Cw7, B8, DR17(3), DR52, DQ2, întâlnit la caucazieni de 4 ori mai des decât s-ar aștepta.

Ce rol au moleculele HLA-A

HLA-A face parte din clasa I, alături de HLA-B și HLA-C. Moleculele de clasa I se găsesc pe toate celulele cu nucleu și au două roluri importante în apărarea organismului:

• Prezintă limfocitelor T CD8+ fragmente din proteinele din interiorul celulei. Fragmentele au în general circa 9 aminoacizi. Când o celulă este infectată cu un virus sau devine malignă, fragmentele din proteinele anormale sunt recunoscute de limfocitele T CD8+, care distrug celula.
• Protejează celulele sănătoase de celulele NK („natural killer”). Celulele NK atacă celulele care nu mai exprimă molecule HLA de clasa I. Acesta este un mecanism important de supraveghere împotriva virusurilor și a tumorilor, pentru că unele tumori și unele virusuri, cum este HIV, pot suprima exprimarea HLA de clasa I.

Exprimarea moleculelor de clasa I este maximă pe celulele limfoide și crește în timpul răspunsului imun, sub acțiunea interferonului γ și a TNF.

Moleculele de clasa II (DR, DQ, DP) se găsesc doar pe celulele prezentatoare de antigen: monocite, macrofage, celule dendritice, limfocite B, limfocite T activate. Ele prezintă limfocitelor T CD4+ fragmente din antigene venite din afara celulei, de exemplu din bacterii. Ambele clase pot lega și peptide proprii, provenite din degradarea normală a proteinelor celulare. De obicei acestea sunt tolerate. Uneori însă declanșează o reacție imună împotriva propriilor țesuturi, adică autoimunitate.

Cum se denumesc alelele HLA

Nomenclatura HLA este stabilită de un comitet al Organizației Mondiale a Sănătății.

Primele molecule HLA au fost identificate cu seruri umane (aloseruri), obținute de la persoane imunizate în sarcină sau după transplanturi. De aici vin denumirile serologice, cu cifre: HLA-A2, HLA-B27, HLA-Cw6. Litera „w” s-a păstrat la HLA-C pentru a le deosebi de componentele complementului C2 și C4.

Metodele moleculare, bazate pe ADN, au înlocuit treptat serologia. Ele au arătat că o singură specificitate serologică poate cuprinde mai multe alele diferite. În nomenclatura actuală, alela se scrie cu numele genei, un asterisc și câmpuri separate prin două puncte, de exemplu A*02:01 sau A*33:01. Primul câmp corespunde de obicei tipului serologic. Alelele care nu se exprimă ca proteine primesc litera N la final, de exemplu B*08:08N.

Față de serologie, tipajul pe ADN are câteva avantaje:

• este specific: fiecare reactiv se bazează pe o secvență ADN definită;
• este flexibil: pentru alelele nou descoperite se pot crea reactivi noi;
• nu necesită limfocite viabile;
• diferențiază alele pe care serologia nu le poate separa.

Când este recomandată

• Evaluarea predispoziției genetice pentru boli asociate cu anumite antigene HLA, mai ales boli autoimune.
• Ca criteriu de diagnostic, când medicul suspectează o anumită afecțiune asociată cu HLA.
• Evaluarea compatibilității tisulare (histocompatibilitate), în contextul transplantului.
• Completarea tipajului pentru alți loci, alături de tipajul HLA-B și de tipajul HLA-DR.

Ce măsoară

Testul identifică prin PCR cele două alele ale genei HLA-A, una moștenită de la mamă și una de la tată. Rezultatul arată ce antigene HLA-A are pacientul. Medicul compară apoi aceste antigene cu cele asociate cu boala suspectată sau cu cele ale donatorului ori primitorului.

Pregătirea pacientului

• Nu este necesară o pregătire specială. Nu trebuie să fiți à jeun (pe nemâncate).
• Formular pentru teste genetice: la recoltare se completează formularul pentru teste genetice. Pe el se precizează afecțiunea suspectată pentru care se cere tipajul HLA.

Recoltare

Metodă

Reacție de polimerizare în lanț (PCR), cu detecția produșilor prin electroforeză în gel de agaroză.

În cât timp este disponibil rezultatul

În 12 zile lucrătoare. Rezultatul îl primiți online, cu notificare pe e-mail, după validarea de către medicul de laborator.

Unde se poate recolta

Recoltarea se face doar în centrele de recoltare NPA din Constanța, Valu lui Traian și Năvodari, fără programare, de luni până vineri între 7:30 și 16:30 și sâmbăta între 7:30 și 12:00.

Analiza nu este decontată de CNAS. Testele genetice nu sunt incluse pe lista analizelor decontate de CNAS.

Interpretarea rezultatelor

Dacă pacientul are un antigen HLA asociat cu o anumită afecțiune, înseamnă că are o predispoziție genetică pentru acea boală, nu că o are. Când medicul suspectează deja afecțiunea, prezența antigenului HLA devine un criteriu de diagnostic.

Ce înseamnă riscul relativ

Asocierea dintre un antigen HLA și o boală se exprimă prin riscul relativ. Acesta este raportul dintre riscul de boală la purtătorii markerului și riscul la persoanele din aceeași populație care nu îl au. Un risc relativ mai mare de 1 arată o asociere pozitivă: cu cât este mai mare, cu atât asocierea este mai puternică.

Afecțiuni asociate cu antigene HLA-A

Pentru hemocromatoză există și testarea genetică a genei HFE (mutațiile C282Y și H63D).

Alte asocieri HLA importante

Cele mai multe boli asociate cu HLA țin de alți loci decât HLA-A. Pentru ele există teste dedicate:

• Spondilita anchilozantă (boala Bechterew): în 95% din cazuri se asociază cu HLA-B27.
• Hipersensibilitatea la abacavir, la pacienții cu HIV: se asociază cu alela B*57:01 (risc relativ 117), care se identifică prin testul HLA-B*5701.
• Boala celiacă: se asociază cu HLA-DQ2 și HLA-DQ8, cu risc relativ 52. Pentru diagnostic se dozează și anticorpii anti-transglutaminază tisulară IgA.
• Diabetul zaharat tip 1: se asociază cel mai puternic cu alelele de clasa II DR și DQ. Genotipul DR3/DR4 are cel mai mare risc absolut, de 1 la 42, față de 1 la 5565 la persoanele fără DR3 sau DR4.
• Boala Lyme refractară la tratament: se asociază cu alele DR1, DR2 și DR4, care se pot identifica prin tipajul HLA-DR. Diagnosticul infecției se face prin anticorpi anti-Borrelia IgG și IgM.

Pentru mai mulți loci deodată există tipajul HLA complet (HLA-A, B, C, DR, DQ).

Limite

• Penetranța asocierilor HLA este incompletă. Mulți purtători ai unui antigen asociat nu fac niciodată boala.
• Multe boli asociate cu HLA sunt poligenice. La ele contribuie mai multe gene, iar HLA este doar una dintre ele.
• Rezultatul se interpretează doar în context clinic. Un antigen HLA nu pune singur un diagnostic.

Întrebări frecvente

Trebuie să fiu nemâncat pentru tipajul HLA-A?
Nu. Analiza nu necesită pregătire specială.

În cât timp primesc rezultatul?
În 12 zile lucrătoare, online, cu notificare pe e-mail.

Este analiza decontată de CNAS?
Nu. Testele genetice nu sunt decontate de CNAS.

Dacă am un antigen HLA asociat cu o boală, înseamnă că am boala?
Nu. Rezultatul arată o predispoziție genetică. Mulți purtători nu dezvoltă niciodată boala. Diagnosticul îl pune medicul, pe baza simptomelor și a altor analize.

Se poate modifica tipajul HLA în timp?
Nu. Genele HLA sunt moștenite de la părinți, câte un haplotip de la fiecare.

Care este diferența dintre tipajul HLA-A și tipajul HLA complet?
Tipajul HLA-A identifică doar alelele genei HLA-A. Tipajul HLA complet identifică alelele pentru