Dihidrotestosteron (DHT)

Dihidrotestosteron (DHT)

Ce este dihidrotestosteronul

Dihidrotestosteronul (DHT) este cel mai puternic hormon androgen (hormon masculin) din organism. Se formează din testosteron, cu ajutorul unei enzime numite 5-alfa-reductază. Se produce în principal în prostată, dar și în testicule, foliculii firelor de păr și glandele suprarenale.

Enzima 5-alfa-reductaza există în două forme:

• tipul 1, prezent în majoritatea țesuturilor și predominant în glandele sebacee ale pielii;
• tipul 2, predominant în organele genitale masculine, inclusiv în prostată.

Rolul DHT în dezvoltarea masculină:

• în viața intrauterină: contribuie la formarea organelor genitale externe masculine;
• la pubertate: este responsabil de caracterele sexuale secundare masculine, ca pilozitatea facială și corporală și îngroșarea vocii.

Spre deosebire de testosteron, DHT nu poate fi transformat în estradiol (hormon feminin), așa că efectele sale sunt exclusiv androgene. În mușchii scheletici este inactivat rapid, așa că are un rol mic în creșterea masei musculare.

La adulți, DHT este implicat în:

• creșterea prostatei (hiperplazia benignă de prostată);
• căderea părului de tip androgenic (alopecia androgenică).

Nivelul DHT din sânge rămâne normal odată cu înaintarea în vârstă, deși testosteronul scade. DHT nu este crescut nici în hiperplazia benignă de prostată.

Alopecia androgenică

Alopecia androgenică este forma cea mai frecventă de cădere a părului. Afectează:

• aproximativ 30% dintre bărbații sub 30 de ani;
• 50% dintre bărbații peste 50 de ani;
• aproximativ 40% dintre femeile peste 50 de ani.

Este o afecțiune determinată genetic, la care se adaugă influența hormonilor androgeni, în special a DHT, necesar pentru progresia bolii. În pielea scalpului din zona frontală s-au găsit concentrații crescute de 5-alfa-reductază. Efectele asupra firelor de păr se produc prin legarea DHT de receptorii specifici din foliculi.

Boala debutează treptat și arată diferit la bărbați și la femei:

• la bărbați: părul se rărește mai întâi în zonele temporale (de la tâmple), apoi pierderea progresează spre frunte și creștetul capului;
• la femei: căderea este difuză, pe creștet. Poate apărea și o ușoară rărire la tâmple, dar linia frontală a părului se păstrează de obicei.

Două tratamente și-au dovedit eficiența la un număr important de pacienți:

• finasterida, administrată pe cale orală, care blochează 5-alfa-reductaza;
• minoxidilul, aplicat local.

DHT la femei

Femeile cu DHT crescut pot avea semne de exces de androgeni:

• păr în exces pe față și corp (hirsutism);
• îngroșarea vocii.

Aproximativ 35% dintre pacientele cu sindromul ovarelor polichistice au DHT crescut. În hirsutismul idiopatic (fără cauză aparentă), DHT este crescut la aproximativ 40% dintre paciente.

Indicații

• Monitorizarea pacienților tratați cu inhibitori de 5-alfa-reductază (finasteridă, dutasteridă), folosiți în hiperplazia benignă de prostată și în alopecia androgenică.
• Suspiciune de deficit de 5-alfa-reductază, o boală genetică rară care afectează dezvoltarea sexuală masculină.
• Evaluarea hiperandrogenismului la femei (hirsutism, sindromul ovarelor polichistice), alături de testosteron și ceilalți hormoni androgeni.
• Unele cazuri de cancer de prostată avansat: analiza poate ajuta la estimarea răspunsului la tratamentul antiandrogenic.

Pregătirea pacientului

Recoltarea se face à jeun (pe nemâncate). Spuneți medicului sau laboratorului dacă urmați tratament cu finasteridă, dutasteridă sau tratamente hormonale.

Recoltare

Metodă

Cromatografie de lichide cuplată cu spectrometrie de masă în tandem (LC-MS/MS).

Valori de referință

Transformarea unităților de măsură: pg/mL × 0,00344 = nmol/L.

Interpretarea rezultatelor

Valori scăzute

Tratamentul cu inhibitori de 5-alfa-reductază. Finasterida și dutasterida blochează transformarea testosteronului în DHT, așa că DHT scade. Analiza arată dacă tratamentul are efect.

Deficitul genetic de 5-alfa-reductază (tipul 2). Este o boală rară, transmisă autozomal recesiv, produsă de variante ale genei SRD5A2. Afectează dezvoltarea sexuală masculină înainte de naștere și la pubertate:

• la naștere: copiii cu cromozomi masculini (46,XY) pot avea organe genitale externe ambigue sau cu aspect feminin;
• la pubertate: apare adesea o virilizare spontană: mărirea penisului, coborârea testiculelor, îngroșarea vocii, creșterea pilozității și a masei musculare.

Pentru diagnostic se calculează raportul testosteron/DHT. Raportul se măsoară în perioadele în care testosteronul este crescut în mod natural sau după stimulare cu hCG:

• în primele luni de viață (mini-pubertatea);
• la pubertate.

Un raport crescut, peste 10–20, susține diagnosticul. Confirmarea se face prin testul genetic.

Bolile testiculare. La bărbați, producția de DHT din testicule provine din tubii seminiferi, structurile în care se formează spermatozoizii. Când acești tubi sunt afectați, DHT scade. Situații în care DHT poate fi scăzut:

• aplazia celulelor germinale;
• azoospermia (lipsa spermatozoizilor în spermogramă);
• anorhia (absența testiculelor), în care DHT este foarte scăzut;
• sindromul Klinefelter, în care DHT este mult mai scăzut decât la bărbații sănătoși.

Valori crescute

• sindromul ovarelor polichistice: aproximativ 35% dintre paciente;
• hirsutismul idiopatic: aproximativ 40% dintre paciente;
• alte situații de hiperandrogenism la femei.

Limite și interferențe

DHT nu reflectă exact activitatea androgenilor în țesuturi. DHT este metabolizat rapid și se leagă puternic de SHBG, proteina care transportă hormonii sexuali în sânge. De aceea, nivelul său din sânge nu arată întotdeauna cât de activi sunt androgenii în piele sau în prostată. Un indicator mai bun al acestei activități este un metabolit al DHT, 3-alfa-androstandiol glucuronidul.

Prostata. Pacienții cu hiperplazie benignă de prostată sau cancer de prostată pot avea DHT normal, chiar dacă DHT a stimulat creșterea prostatei.

Copii. Valorile depind mult de vârstă și de stadiul pubertății, așa că interpretarea se face cu intervale de referință specifice vârstei.

Metoda. Metoda LC-MS/MS este cea mai exactă pentru DHT. Rezultatele obținute prin imunodozări pot fi diferite și nu se compară direct.