Cultură screening enterobacterii BLSE

Informații generale

Beta-lactamazele cu spectru extins (BLSE) sunt enzime produse de unele enterobacterii, care inactivează antibioticele beta-lactamice prin hidroliza inelului beta-lactamic.

Enterobacteriile producătoare de BLSE sunt rezistente la majoritatea beta-lactaminelor:

• oximino-cefalosporine de generația a 2-a și a 3-a — cefuroximă, cefotaximă, ceftazidimă, ceftriaxonă
• cefalosporine de generația a 4-a — cefepimă, cefpiromă

Sensibilitatea se păstrează, de regulă, la cefamicine (cefoxitină) și la carbapeneme, acestea din urmă rămânând principala opțiune terapeutică în infecțiile severe.

Speciile cel mai frecvent implicate sunt Escherichia coli și Klebsiella pneumoniae, genele care codifică aceste enzime fiind localizate pe plasmide — element care explică transmiterea rapidă între tulpini și chiar între specii diferite.

Colonizare și infecție

Testul identifică persoanele purtătoare de enterobacterii producătoare de BLSE, nu pacienții cu infecție activă.

Colonizarea presupune prezența bacteriei la nivel digestiv, fără semne sau simptome de boală. Nu necesită tratament antibiotic, dar are două consecințe practice: purtătorul poate transmite tulpina altor pacienți, direct sau prin intermediul personalului medical, și poate dezvolta ulterior o infecție cu propria tulpină, în special după o intervenție chirurgicală sau o manevră invazivă.

Infecția presupune simptomatologie și reacție inflamatorie și necesită tratament antibiotic adaptat profilului de rezistență.

Identificarea prealabilă a portajului permite atât aplicarea măsurilor de izolare, cât și alegerea corectă a antibioprofilaxiei perioperatorii — o cefalosporină administrată profilactic unui pacient colonizat cu BLSE este ineficientă.

Recomandări pentru determinare

• screening preoperator, pentru depistarea colonizării cu germeni rezistenți și reducerea riscului de infecții intraspitalicești
• testare înaintea internării la pacienții cu risc crescut: colonizări anterioare cunoscute, spitalizări în antecedente
• pacienți transferați din alte unități sanitare sau din centre de îngrijire pe termen lung
• pacienți cu spitalizare recentă în străinătate
• pacienți cu antibioterapie prelungită sau repetată în antecedente
• pacienți din secții de terapie intensivă, hematologie-oncologie, transplant
• pacienți din programe de dializă cronică
• contacți ai unui caz identificat, în contextul unui focar intraspitalicesc

Specimen și condiții de recoltare

Recoltarea se efectuează înaintea inițierii oricărui tratament antibiotic, care poate reduce numărul de bacterii și genera rezultate fals negative.

Pe recipient se notează obligatoriu tipul de probă și zona de prelevare.

Interpretarea rezultatelor

Pozitiv — pe mediile de cultură s-au dezvoltat enterobacterii producătoare de beta-lactamaze cu spectru extins. Rezultatul indică portaj, nu infecție.

Negativ — nu s-au dezvoltat enterobacterii producătoare de BLSE.

Un rezultat pozitiv are consecințe practice imediate: aplicarea precauțiunilor de contact pe durata spitalizării, informarea echipei chirurgicale și reevaluarea schemei de antibioprofilaxie.

Conduita concretă — inclusiv necesitatea izolării sau a modificării tratamentului — se stabilește de către medicul curant și de echipa de control al infecțiilor asociate asistenței medicale.

Limite

Un rezultat negativ reflectă situația la momentul recoltării și nu exclude o colonizare ulterioară, motiv pentru care testarea se repetă conform protocolului fiecărei unități sanitare.

Tratamentul antibiotic în curs sau recent reduce sensibilitatea testului.

Portajul digestiv poate persista luni de zile după externare, chiar în absența oricărui tratament.

Testul identifică exclusiv enterobacteriile producătoare de BLSE și nu detectează alți germeni multirezistenți — MRSA, enterococi rezistenți la vancomicină, enterobacterii producătoare de carbapenemaze — care necesită determinări separate.