Cultura screening Staphylococcus aureus MRSA

Cultură screening Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA) – tegumente și mucoase

Informații generale

Staphylococcus aureus este una dintre principalele bacterii care colonizează diferite zone ale organismului uman. Cel puțin 20–50% din populația generală este colonizată la un moment dat, iar o parte dintre aceste colonizări sunt determinate de tulpini MRSA — Staphylococcus aureus meticilino-rezistent.

Aceste tulpini se caracterizează prin rezistență față de mai multe clase de antibiotice, iar limitarea răspândirii lor reprezintă un obiectiv important de sănătate publică. Identificarea corectă revine laboratorului, în timp ce integrarea rezultatului în contextul clinic — respectiv decizia privind necesitatea unui tratament local sau sistemic — rămâne atributul medicului curant.

Colonizarea cu MRSA poate persista luni sau chiar ani. În funcție de starea de sănătate și de competența imună a persoanei colonizate, aceasta poate sau nu să evolueze spre infecție. Persoanele colonizate constituie principalul rezervor de MRSA și pot favoriza colonizarea altora.

Colonizare versus infecție

Colonizarea reprezintă tolerarea prezenței bacteriene de către organism, în absența simptomelor și a manifestărilor biologice de reacție inflamatorie. Nu necesită tratament antibiotic.

Infecția presupune prezența semnelor și simptomelor de boală, însoțite de reacție inflamatorie. Necesită cel mai adesea tratament care include administrarea de antibiotic.

Infecțiile cu MRSA pot fi dificil de tratat și au evoluție severă la pacienții cu patologii asociate, alternativele terapeutice fiind limitate, iar mortalitatea mai ridicată comparativ cu infecțiile determinate de tulpini meticilino-sensibile (MSSA).

Implicații epidemiologice ale portajului

• un număr semnificativ de persoane sunt colonizate, iar unele dezvoltă ulterior infecție: 15–40% dintre pacienții internați colonizați cu MRSA vor face o infecție cu această bacterie în perioada următoare;
• persoana colonizată reprezintă sursă de contaminare pentru alții — transmiterea directă interumană a MRSA este mai frecventă decât inducerea meticilino-rezistenței la o tulpină MSSA în urma antibioterapiei;
• MRSA este implicat frecvent în infecțiile nosocomiale, fiind principala etiologie a infecțiilor postoperatorii, cu pondere în creștere și în infecțiile comunitare.

Factori asociați cu apariția și extinderea focarelor intraspitalicești:

• personal insuficient și cu deficit de instruire specifică
• supraaglomerarea secțiilor
• neefectuarea testării MRSA la pacienții care o necesită
• negruparea pacienților infectați sau colonizați într-o zonă delimitată
• deficiențe în aplicarea precauțiunilor de contact

Scopul testării

Limitarea infecțiilor cu MRSA se realizează prin prevenirea transmiterii interumane și prin prevenirea apariției infecției la persoanele deja colonizate — decontaminare și măsuri suplimentare în cazul procedurilor invazive sau al intervențiilor chirurgicale.

Testarea portajului urmărește:

• identificarea persoanelor care necesită decontaminare specifică înaintea unei intervenții ce poate favoriza apariția infecției, de exemplu o intervenție chirurgicală;
• izolarea sau gruparea pacienților purtători în spital, pentru reducerea riscului de contaminare a altor pacienți, direct sau prin intermediul personalului medical.

Indicațiile testării

Testarea portajului MRSA este selectivă, nu generalizată.

Pacienți cu risc crescut de colonizare

• persoane identificate anterior ca purtătoare de MRSA
• pacienți care au venit în contact cu alți pacienți colonizați
• purtători de dispozitive medicale cu comunicare cu mediul exterior: catetere venoase centrale sau urinare, sonde digestive
• pacienți din programe de dializă cronică

Pacienți cu risc crescut de a dezvolta infecție odată colonizați

• pacienți cu leziuni cutanate: plăgi, ulcere, dermatite exfoliative
• pacienți internați în secții de terapie intensivă, transplant, hematologie-oncologie
• pacienți programați pentru intervenții chirurgicale ortopedice cu implant, cardiace, vasculare sau toracice

Personal medical

Testarea este de asemenea selectivă și se adresează doar celor care lucrează în secții unde pacienții colonizați au risc major de a dezvolta infecții severe. Frecvența optimă nu este stabilită, însă testarea se efectuează cu certitudine în situația diagnosticării unor infecții cu MRSA la pacienții secției respective.

Momentul prelevării

Evaluarea eficienței decontaminării

Se efectuează doar la persoanele cu risc major de infecție stafilococică recidivantă sau severă:

• pacienți cu terapie citostatică în cure repetate
• pacienți cu infecții recidivante de părți moi
• personal medical din secții cu risc major de infecții grave

Decontaminarea se consideră eficientă atunci când trei seturi de culturi recoltate la interval de două zile sunt negative. Pentru fiecare set, prelevarea trebuie realizată din minimum trei zone distincte.

Specimen și condiții de recoltare

Pentru acuratețea diagnosticului se recomandă prelevarea din minimum două situsuri — nazal și cutanat. Fiecare situs anatomic se prelevează pe tampon individual, pe care se notează obligatoriu zona de recoltare.

Tamponul nazal — se folosește un tampon umectat cu ser fiziologic steril, cu care se șterg ferm ambele cavități nazale anterioare.

Prelevarea de pe tegumente — se folosesc tampoane individuale, umectate în prealabil în ser fiziologic steril.

Probele se procesează cât mai aproape de momentul recoltării.

Interpretarea rezultatelor

Pozitiv — pe mediile de cultură s-au dezvoltat colonii de Staphylococcus aureus meticilino-rezistent.

Negativ — nu s-au dezvoltat colonii de MRSA.

În cazul culturilor pozitive nu se efectuează antibiogramă, întrucât decontaminarea purtătorilor se realizează cu preparate standard: mupirocin intranazal, băi zilnice cu clorhexidină 4% sau betadină 7,5% pentru tegumente și ovule cu betadină sau clorhexidină pentru mucoasa vaginală.

Oportunitatea decontaminării o stabilește medicul curant, în funcție de context; aceasta nu este necesară tuturor pacienților colonizați.

Limite și interferențe

Tratamentele antibiotice locale sau sistemice reduc viabilitatea microorganismelor și pot genera rezultate fals negative.

Un rezultat negativ reflectă statusul la momentul recoltării și nu exclude o colonizare ulterioară, motiv pentru care testarea se repetă conform intervalelor stabilite pentru fiecare categorie de pacienți.