Fosfor seric

Ce este fosforul seric

După calciu, fosforul este cel mai abundent mineral din organism și se găsește în toate țesuturile. Reprezintă 1% din greutatea corpului, adică aproximativ 600–700 g la un adult, sub formă de fosfați anorganici și organici.

Unde se află fosforul:

• Distribuția în corp: 85% în schelet, 6% în mușchi, 9% în nervi și sânge.
• În sânge: aproximativ 70% din fosfor este în formă organică, mai ales în fosfolipide. Restul este fosfor anorganic, sub formă de ortofosfați (H₂PO₄⁻, HPO₄²⁻).
• În celule: fosfatul este principalul anion din interiorul celulelor. Acolo fosforul este mai ales în formă organică, implicat în metabolismul glucidelor și lipidelor sau legat de proteine. Doar o mică parte se află sub formă de ion fosfat.
• Trecerea în celule: legarea fosforului în compuși organici presupune trecerea fosfatului din afara celulei în interior. De exemplu, insulina eliberată după aportul de glucoză stimulează intrarea glucozei și a fosfatului în celulele musculare și hepatice.

Rolurile fosforului:

• intră în compoziția oaselor și a dinților;
• este component al acizilor nucleici, al nucleoproteinelor și al fosfolipidelor din membranele celulare;
• participă la menținerea echilibrului acido-bazic;
• participă la stocarea și transferul de energie și la procesele enzimatice;
• stimulează contracția musculară și este necesar pentru activitatea neuronală.

Absorbția. Fosfatul se găsește în multe alimente, de exemplu carne și legume. Cantitatea absorbită în intestin crește proporțional cu aportul. Doar o mică parte se absoarbe activ, sub acțiunea vitaminei D activate, 1,25(OH)₂D₃. Acest mecanism devine important când nivelul vitaminei D activate este crescut.

Reglarea prin rinichi. Rinichii sunt principalii reglatori ai fosforului. Aproximativ 80% din fosfatul filtrat se reabsoarbe în tubii proximali și 10% în tubii distali, prin doi cotransportori sodiu/fosfat. Mai mulți hormoni influențează eliminarea fosfatului prin urină:

• cresc eliminarea: parathormonul (PTH), calcitonina, factorul natriuretic atrial, EGF, TGF-α, glucocorticoizii;
• scad eliminarea: hormonul de creștere, IGF-1, insulina, hormonii tiroidieni, vitamina D activată.

Indicații

• Boli osoase.
• Boală cronică de rinichi, pacienți dializați.
• Boli ale glandelor paratiroide, status după tiroidectomie.
• Litiază renală (nefrolitiază).
• Alcoolism cronic.
• Pacienți în terapie intensivă (nutriție parenterală, ventilație mecanică).
• Suspiciune de deficit de vitamina D (sindroame de malabsorbție).
• Slăbiciune musculară.

Fosforul seric se evaluează întotdeauna împreună cu calciul, pentru că între cele două există o relație inversă: creșterea unuia în sânge crește eliminarea urinară a celuilalt. Multe dintre cauzele care cresc calciul scad fosforul.

Recoltare

Metodă

Spectrofotometrică (colorimetrică).

• Interval de măsurare: 0,3–20 mg/dL. Prin repetare automată cu diluție, intervalul se extinde până la 40 mg/dL.
• Limita de detecție: 0,1 mg/dL.
• Standardizare: metoda este trasabilă la o metodă de referință cu molibdat de amoniu, cu materiale de referință NIST SRM 200.

Transformarea unităților de măsură: mg/dL × 0,323 = mmol/L.

Valori de referință

Valori critice: sub 1 mg/dL sau peste 9 mg/dL.

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute

• Insuficiență renală acută și cronică (cea mai frecventă cauză).
• Hipoparatiroidism, pseudohipoparatiroidism.
• Hipervitaminoză D.
• Sindrom lapte-alcaline.
• Sindrom acut de liză tumorală, sindrom de strivire.
• Acidoză metabolică.
• Cetoacidoză diabetică, înainte de începerea tratamentului cu insulină.
• Majoritatea cazurilor de hipocalcemie.
• Metastaze osteolitice, la unii pacienți.
• Fracturi osoase în curs de vindecare.
• Sarcoidoză.
• Acromegalie.
• Boala Addison.
• Hipertiroidism.

Valori scăzute

• Sportivi de performanță, culturism.
• Hiperparatiroidism primar.
• Deficit de vitamina D: rahitism la copil, osteomalacie la adult.
• Cetoacidoză diabetică în timpul tratamentului: rehidratarea și insulina duc fosfatul în celule.
• Hiperinsulinism.
• Alcoolism.
• Malabsorbție, vărsături și diaree severe.
• Reluarea alimentației după o perioadă de post.
• Tratament cu antiacide pe bază de hidroxid de aluminiu.
• Arsuri severe.
• Septicemie cu germeni Gram negativi.
• Hipercalcemie de diverse cauze.
• Alcaloză respiratorie.
• Osteomalacie oncogenă hipofosfatemică.
• Hipofosfatemie familială.
• Sindrom Fanconi.
• Hipercalciurie idiopatică.

Limite și interferențe

Factori fiziologici:

• Copiii au în mod normal valori mai mari ale fosforului.
• Variația sezonieră: valori maxime în mai–iunie și minime iarna.
• Variația în cursul zilei: valori maxime dimineața și minime seara.
• Stresul crește fosforul seric.

Factori patologici:

• Hipofosfatemie pot da:
  • malnutriția severă;
  • glucoza și lichidele administrate intravenos în exces;
  • hiperalimentația;
  • dializa.
• Pacienții spitalizați: hipofosfatemia ușoară este frecventă. Apare la 30% dintre pacienții chirurgicali.
• Fosfor crescut pot da:
  • laxativele orale și clismele cu fosfat de sodiu;
  • trombocitoza.

Medicamente:

• Creșteri: steroizi anabolizanți, androgeni, beta-blocante (acebutolol, pindolol), eritropoietină, ergocalciferol, furosemid, hormon de creștere, hidroclorotiazidă, meticilină (prin toxicitate renală), fosfați, etidronat de sodiu, tetraciclină (prin toxicitate renală), tacrolimus, vitamina D2.
• Scăderi:
  • acetazolamidă, albuterol, antiacide cu aluminiu, aminoacizi;
  • anestezice, calcitonină, carbamazepină, epinefrină;
  • estramustină, estrogeni, glucocorticoizi;
  • hidroclorotiazidă (tratament prelungit), ifosfamidă, insulină, izoniazidă;
  • contraceptive orale, fenitoină, sucralfat.

Interferențe analitice:

• Hemoliza: hemoliza intensă poate crește fals rezultatul. Până la 500 mg/dL hemoglobină, interferența este sub 10%.
• Gamapatiile monoclonale: la unii pacienți pot da rezultate fals crescute.