Arseniu in urina

Arseniu în urină

Ce este arseniul urinar

Arseniul este un element toxic. Se obține de obicei ca produs secundar la exploatarea altor minereuri. Compușii lui au fost sau sunt folosiți în:

• pesticide, medicamente, sticlă și ceramică;
• metalurgie (pentru creșterea durității aliajelor);
• electronică (ca semiconductor);
• pirotehnie și pigmenți;
• tăbăcărie și la ignifugarea lemnului.

Arsina (hidrogenul arseniat) este un gaz toxic. Se poate forma în rezervoarele metalice cu impurități de arseniu în care se păstrează acizi.

Formele de arseniu. Arseniul există sub două forme, cu toxicitate foarte diferită:

• arseniul anorganic (arsenit, As III, și arsenat, As V) este toxic. În organism se transformă în compuși metilați (MMA și DMA), mai puțin toxici;
• arseniul organic (arsenobetaina, arsenocolina) se găsește mai ales în pește și fructe de mare și este considerat netoxic. Se elimină complet în 1–2 zile.

Unele alge conțin și arseniu anorganic.

Eliminarea. Arseniul se absoarbe ușor din intestin și se elimină în principal prin urină, prin filtrare glomerulară. Arseniul din urină reflectă de aceea expunerea din ultimele zile.

• Formele anorganice ating maximul în urină la aproximativ 10 ore de la ingestie și revin la normal în 20–30 de ore.
• Metaboliții metilați ating maximul la 40–60 de ore și revin la normal în 6–20 de zile.

Intoxicația acută produce simptome digestive severe (uneori hemoragice), icter, insuficiență renală și colaps, cu risc mare de deces.

Intoxicația cronică se diagnostichează greu. Poate da:

• dureri abdominale și diaree;
• hiperpigmentarea pielii și hiperkeratoză;
• neuropatie periferică;
• encefalopatie.

Expunerea îndelungată prin inhalare, de exemplu la muncitorii din topitorii, a fost asociată cu un risc crescut de cancer pulmonar.

Indicații

• Screeningul expunerii la arseniu, inclusiv al expunerii profesionale. Determinarea arseniului în urină este metoda preferată.
• Evaluarea expunerii cronice sau repetate.
• Suspiciunea de intoxicație cu arseniu, inclusiv după primele zile de la o expunere acută, când arseniul nu mai poate fi detectat în sânge.

Pentru expunerea acută sau foarte recentă, din primele 2 zile, se poate determina și arseniul în sânge.

Pregătirea pacientului

• Nu consumați pește, fructe de mare sau alge cu 72 de ore înainte de recoltare. Aceste alimente cresc mult arseniul urinar.
• Dacă ați făcut recent o investigație cu substanță de contrast pe bază de gadoliniu sau iod, recoltarea se amână 96 de ore.
• În cazul expunerii profesionale, proba se recoltează la sfârșitul săptămânii de lucru.
• Menționați laboratorului sursa expunerii suspectate, profesia și alimentele consumate în ultimele zile.

Recoltare

Recomandările generale de recoltare găsiți în ghidul cum se recoltează sumarul de urină.

Metodă

Testul folosește spectrometria de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS).

Valori de referință

< 15 µg/L

Transformarea unităților de măsură:

• µg/L × 0,0133 = µmol/L;
• µmol/L × 75,2 = µg/L.

Interpretarea rezultatelor

Testul măsoară arseniul total, adică toate formele, toxice și netoxice.

Valori crescute. Pot avea două cauze:

• expunere la arseniu anorganic, toxic (mediu, apă, expunere profesională);
• consum recent de pește, fructe de mare sau alge, care conțin arseniu organic netoxic. Aceste alimente pot crește arseniul urinar total, uneori cu mii de µg/L.

Pentru a deosebi cele două situații, la un rezultat crescut se procedează astfel:

• se verifică dacă pacientul a consumat astfel de alimente în ultimele zile;
• testul se repetă după o pauză alimentară de cel puțin 2–3 zile;
• se cere, dacă este disponibilă, specierea arseniului, adică determinarea separată a formelor anorganice și organice. Arseniul anorganic (inclusiv metaboliții metilați) de 20 µg/L sau mai mult este considerat toxic.

Valori normale. Fac puțin probabilă o expunere semnificativă recentă la arseniu. Arseniul dispare însă din urină în câteva zile după o expunere unică. O expunere mai veche poate să nu mai fie detectată.

Un rezultat normal al arseniului în sânge nu exclude un arseniu urinar crescut.

În suspiciunea de intoxicație se fac și:

• hemoleucograma;
• TGO și TGP;
• creatinina.

Dacă se suspectează și alte metale, se poate cere panelul de metale toxice în urină.

Limite și interferențe

• Alimentele marine. Consumul de pește, fructe de mare sau alge înaintea recoltării crește arseniul total prin forme organice netoxice. Rezultatul poate induce în eroare dacă nu se face specierea.
• Substanțele de contrast. Gadoliniul sau iodul administrate în ultimele 96 de ore pot interfera cu determinarea.
• Contaminarea. Recipientele cu capac metalic sau contaminate pot crește fals rezultatul.
• Toxicitatea. Testul arată o expunere peste medie, dar nu poate prezice singur dacă arseniul va afecta sănătatea.

Bibliografie

1. Mayo Clinic Laboratories. Test ASUOE: Arsenic Occupational Exposure, with Reflex, Random, Urine. Test Catalog [online]. Accesat la 24.10.2026.
2. Mayo Clinic Laboratories. Test SPASU: Arsenic Speciation, 24 Hour, Urine. Test Catalog [online]. Accesat la 24.10.2026.
3. Agency for Toxic Substances and Disease Registry (ATSDR), CDC. Arsenic Toxicity: Clinical Assessment. Case Studies in Environmental Medicine [online]. Accesat la 24.10.2026.