Analiza firului de păr (elemente toxice și minerale) – test extins Ce este analiza firului de păr –…
Toxicologie
Mercur urinar*
Despre analiza
Mercur în urină
Ce este mercurul urinar
Mercurul (Hg) este un metal lichid, alb-argintiu, prezent în roci vulcanice și sedimentare și, ca minereu, sub formă de cinabru (sulfură de mercur). Nu are niciun rol biologic și este toxic pentru toate organismele.
Mercurul elementar și cel anorganic se elimină în principal pe cale renală. De aceea, mercurul urinar este indicatorul biologic de elecție pentru expunerea la vapori de mercur metalic și la compușii anorganici, în special în mediul profesional. Mercurul organic (metilmercurul, din pește) se elimină preponderent prin bilă și materii fecale și se dozează în sânge.
| Formă | Surse principale | Indicator biologic recomandat |
|---|---|---|
| Mercur elementar (vapori) | Termometre și becuri fluorescente sparte, amalgam dentar, minerit, topitorii, industria clor-alcalii, laboratoare, reparații de aparatură | Urină |
| Mercur anorganic (săruri) | Dezinfectante, creme de albire a pielii, produse cosmetice și tradiționale, industria chimică, baterii | Urină |
| Mercur organic (metilmercur) | Pește și fructe de mare: rechin, pește-spadă, ton, macrou regal, știucă | Sânge |
Manifestări clinice ale expunerii la mercur elementar și anorganic:
- Neurologice și psihice (eretism mercurial): iritabilitate, nervozitate, timiditate excesivă, labilitate emoțională, insomnie, tulburări de memorie și concentrație, tremor fin al extremităților, care se accentuează la efort voluntar
- Renale: proteinurie, nefrită tubulară, sindrom nefrotic, insuficiență renală
- Digestive: gust metalic, gingivită, stomatită, salivație excesivă, gastroenterită (în intoxicația acută cu săruri)
- La copii: acrodinia (boala roz), cu tumefiere roșie și dureroasă a mâinilor și picioarelor, iritabilitate, transpirații, fotofobie, hipertensiune, descuamare. Apare mai ales între 6 luni și 5 ani.
- Respiratorii: în inhalarea acută masivă de vapori, pneumonită chimică, potențial letală
Indicații
- Monitorizarea biologică a expunerii profesionale la mercur elementar și anorganic, în cadrul controlului de medicina muncii: minerit, topitorii, industria chimică și clor-alcalii, fabricarea și repararea aparatelor de măsură, stomatologie, laboratoare, reciclarea deșeurilor electronice, producerea de lămpi fluorescente
- Suspiciune de intoxicație cu mercur elementar sau anorganic: tremor, tulburări de comportament și memorie, gingivită, afectare renală de cauză neprecizată
- Suspiciune de acrodinie la copil
- Expunere accidentală: spargerea unui termometru cu mercur, a unui bec fluorescent, contact cu mercur metalic
- Utilizarea de creme de albire a pielii sau de produse cosmetice care pot conține mercur
- Evaluarea eficienței măsurilor de protecție la locul de muncă
- Monitorizarea tratamentului chelator
Recoltare
| Urină spontană | Urină din 24 de ore | |
|---|---|---|
| Condiții de recoltare | Pentru monitorizarea expunerii profesionale, proba se recoltează înainte de intrarea în schimb, de preferat din prima urină de dimineață. Recoltarea se face după spălarea mâinilor, în afara zonei de lucru, cu hainele de lucru schimbate. Se comunică laboratorului prezența amalgamului dentar, consumul recent de pește, cosmeticele și tratamentele folosite. | Se elimină prima urină de dimineață și se notează ora. Se colectează toată urina din următoarele 24 de ore, inclusiv prima urină din dimineața următoare. |
| Tip probă | Urină spontană | Urină din 24 de ore |
| Material biologic | 10 mL urină, în recipient steril de plastic, fără conservanți | Colectare într-un recipient de plastic de 2–3 L, fără conservanți. Se omogenizează, se notează volumul total și se aduc la laborator 10 mL. |
| Procesare după recoltare | Nu este necesară. Proba se păstrează la 2–8 °C. | Recipientul se păstrează la rece pe toată durata colectării. |
| Proba este stabilă | 2 săptămâni la 2–8 °C | 2 săptămâni la 2–8 °C |
| Motive respingere probă | Recipient metalic, nesteril, deschis sau neetichetat. Probă cu conservanți. Probă păstrată necorespunzător. | Volumul total nenotat. Colectare incompletă. Probă cu conservanți. |
Metodă
Spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS).
Pentru urina spontană, rezultatul se raportează și la creatinina urinară, pentru corectarea diluției.
Valori de referință
| Categorie | Valoare |
|---|---|
| Adulți (> 18 ani), urină din 24 de ore | < 2 µg/24 ore |
| Adulți (> 18 ani), urină spontană | < 2 µg/g creatinină |
| Expunere profesională, valoare acceptată | < 35 µg/g creatinină [de confirmat] |
| Concentrație toxică | > 50 µg/24 ore |
| Sub 18 ani | Nu există intervale de referință stabilite |
Transformarea unităților de măsură:
- µg/L × 0,005 = µmol/L
- µmol/L × 200,6 = µg/L
Interpretarea rezultatelor
| Mercur urinar | Semnificație |
|---|---|
| < 2 µg/g creatinină sau < 2 µg/24 ore | Valori obișnuite în populația generală. Fără efecte clinice sau subclinice raportate. |
| Peste valorile normale, dar sub limita ocupațională | Expunere crescută, de regulă asimptomatică. Toxicitatea nu poate fi exclusă complet la persoanele sensibile. Se caută sursa. |
| Expunere medie | Pot apărea: tremor fin, insomnie, iritabilitate și labilitate emoțională, tulburări de concentrare. La copii, acrodinie. |
| Expunere mare | Tremor accentuat, agitație, insomnie, tulburări de comportament, afectare renală, tulburări respiratorii. La copii, acrodinie. |
Valorile crescute impun:
- identificarea și întreruperea sursei de expunere
- evaluarea funcției renale: creatinină, sumar de urină, proteinurie sau RAC
- evaluare neurologică și psihică
- pentru expunerea profesională: evaluarea concentrației de mercur în aerul de la locul de muncă, a ventilației și a echipamentului de protecție, urmată de repetarea testului
- consult de medicina muncii sau de toxicologie
Tratamentul se stabilește exclusiv de medicul specialist.
Rezultatul se interpretează împreună cu tabloul clinic, istoricul de expunere și, când se suspectează expunerea la metilmercur, cu mercurul din sânge.
Limite și interferențe
- Mercurul urinar reflectă expunerea la mercur elementar și anorganic. Nu este util pentru expunerea la metilmercur, care se dozează în sânge.
- Timpul de înjumătățire al mercurului anorganic în organism este de 1–2 luni. Rezultatul reflectă expunerea din ultimele săptămâni, nu din ultima zi.
- În urina spontană, rezultatul depinde de diluție. Raportarea la creatinină este obligatorie pentru interpretarea corectă. Probele foarte diluate sau foarte concentrate nu sunt interpretabile pentru monitorizarea profesională.
- Colectarea incompletă a urinei din 24 de ore duce la rezultate fals scăzute.
- Contaminarea probei este o cauză frecventă de rezultate fals crescute: recipiente metalice sau nespălate, recoltare în zona de lucru, mâini contaminate.
- Amalgamul dentar contribuie cu cantități mici de mercur, reflectate în urină. Numărul de obturații trebuie comunicat.
- Momentul recoltării contează: pentru monitorizarea profesională, proba se recoltează înainte de schimb, nu la sfârșitul lui.
- Tratamentul chelator crește semnificativ eliminarea urinară de mercur. Testul „provocat" cu chelator, folosit de unii practicieni pentru a „demonstra" o intoxicație, nu este validat și nu are intervale de referință: rezultatele obținute astfel nu pot fi interpretate.
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.