Imunoglobulina E totală (IgE) Ce este IgE totală Imunoglobulinele E (IgE) sunt anticorpi care se leagă prin fragmentul…
Anticorpi anti celule insulare pancreatice (ICA)
Rezultatul cuprinde determinarea si titrarea anticorpilor de celule Islet
Despre analiza
Anticorpi anti-celule insulare pancreatice (ICA)
Ce sunt anticorpii anti-celule insulare pancreatice
Pancreasul conține grupuri mici de celule endocrine, numite insule Langerhans. Ele produc hormoni care reglează glicemia:
- celulele beta produc insulină;
- celulele alfa produc glucagon;
- celulele delta produc somatostatină;
- celulele PP produc polipeptid pancreatic.
Diabetul zaharat de tip 1 apare atunci când sistemul imunitar distruge celulele beta. Rolul principal în distrugere îl au limfocitele T autoreactive. Autoanticorpii specifici sunt importanți mai ales pentru diagnostic.
Riscul de boală depinde de trei factori:
- predispoziția genetică (anumite tipuri HLA);
- factori de mediu;
- o dereglare a sistemului imunitar.
Procesul autoimun poate evolua fără simptome luni sau ani de zile. Diabetul devine evident clinic abia când celulele beta rămase nu mai pot menține o glicemie normală.
Anticorpii anti-celule insulare (ICA, din engleză islet cell antibodies) sunt autoanticorpi îndreptați împotriva citoplasmei celulelor din insulele pancreatice. Au fost descriși pentru prima dată în anii 1970 și au fost primii markeri ai autoimunității pancreatice. Au trei caracteristici:
- sunt policlonali, adică un amestec de anticorpi diferiți;
- reacționează cu toate tipurile de celule insulare: alfa, beta, delta și PP;
- recunosc mai multe antigene, de natură proteică și lipidică. Printre acestea se află glutamat-decarboxilaza (GAD) și tirozin-fosfataza IA-2 (anti-IA-2), dar și alte componente ale celulelor insulare.
ICA nu par să producă ei înșiși distrugerea celulelor beta. Sunt însă markeri importanți ai procesului autoimun din pancreas.
Alături de ICA, autoimunitatea pancreatică se evaluează și prin alți autoanticorpi:
- anticorpii anti-GAD;
- anticorpii anti-IA-2;
- anticorpii anti-insulină (IAA);
- anticorpii anti-transportor de zinc 8 (anti-ZnT8).
Diabetul de tip 1 evoluează în trei stadii:
- stadiul 1: prezența a cel puțin doi autoanticorpi, cu glicemie normală și fără simptome;
- stadiul 2: apar modificări ale glicemiei, încă fără simptome;
- stadiul 3: apar simptomele clinice ale diabetului.
Diabetul autoimun poate debuta și la vârsta adultă. De obicei evoluează mai lent decât la copil. Această formă este cunoscută ca diabet autoimun latent al adultului (LADA).
La debutul diabetului de tip 1, aproximativ 70–90% dintre pacienți au ICA pozitivi. Cu timpul, pe măsură ce celulele insulare dispar, anticorpii scad. După mulți ani de evoluție, doar o mică parte dintre pacienți mai au ICA detectabili.
Indicații
Medicul poate recomanda testul în următoarele situații:
- diferențierea diabetului zaharat de tip 1 (autoimun) de diabetul de tip 2, la pacienții nou diagnosticați;
- suspiciunea de diabet autoimun cu debut la vârsta adultă (LADA), la adulți la care diabetul a fost considerat inițial de tip 2;
- estimarea riscului de diabet de tip 1 la rudele de gradul I ale unei persoane cu diabet de tip 1 (frați, copii, părinți);
- evaluarea riscului de diabet de tip 1 la femeile cu diabet gestațional.
Pregătirea pacientului
Recoltarea se face à jeun (pe nemâncate), după cel puțin 7 ore de post. Puteți bea apă. Mai multe detalii găsiți în ghidul Cum te pregătești pentru recoltarea de sânge.
Menționați laboratorului dacă aveți diabet, de când a fost diagnosticat și dacă urmați tratament cu insulină.
Recoltare
| Probă | Ser |
| Tub de recoltare | Eprubetă vidată de 5 mL, cu gel separator (capac roșu-galben) |
| Volum minim | Minimum 1 mL ser |
| Pregătirea probei | Centrifugare și separarea serului; serul se lucrează de preferință proaspăt |
| Conservare | 7 zile la 2–8 °C; 3 luni la −20 °C; se evită decongelarea și recongelarea repetată |
| Probă neconformă | Ser intens hemolizat |
Metodă
Determinarea se face prin imunofluorescență indirectă. Ca substrat se folosesc secțiuni de țesut pancreatic uman de grupă sanguină O. Grupa O se folosește ca să nu apară reacții cu anticorpii de grup sanguin. Dacă serul pacientului conține anticorpi anti-celule insulare, aceștia se leagă de insulele Langerhans din secțiune. Anticorpii legați se văd la microscopul cu fluorescență, după adăugarea unui anticorp marcat cu o substanță fluorescentă.
Valori de referință
Negativ
Transformarea unităților de măsură
Rezultatul se raportează ca negativ sau pozitiv. La rezultatele pozitive se precizează și titrul, adică cea mai mare diluție a serului la care se mai observă fluorescență. Titrul nu se transformă în alte unități de măsură.
Interpretarea rezultatelor
Rezultat pozitiv. La o persoană cu diabet nou diagnosticat, prezența ICA confirmă natura autoimună a bolii. Rezultatul susține încadrarea ca diabet zaharat de tip 1 (sau LADA, la adult). În populația generală și la pacienții cu diabet de tip 2, ICA sunt rar întâlniți.
La rudele persoanelor cu diabet de tip 1 și la persoanele fără diabet, ICA pozitivi arată prezența procesului autoimun pancreatic:
- un titru mai mare se asociază cu un risc mai mare de a dezvolta diabet;
- numărul de autoanticorpi pozitivi contează mai mult decât tipul lor. De aceea, evaluarea se completează cu anti-GAD, anti-IA-2, anti-insulină și anti-ZnT8;
- medicul poate recomanda urmărirea periodică a glicemiei și a hemoglobinei glicozilate (HbA1c), uneori și testul de toleranță la glucoză.
Pentru evaluarea rezervei de insulină proprie, medicul poate recomanda și peptidul C. Un nivel scăzut susține o producție redusă de insulină.
Rezultat negativ. Nu s-au detectat anticorpi anti-celule insulare. Un rezultat negativ nu exclude diabetul de tip 1. Unii pacienți au doar alți autoanticorpi, de exemplu anti-GAD, anti-IA-2 sau anti-ZnT8. În plus, ICA pot dispărea după câțiva ani de evoluție a bolii.
Limite și interferențe
- ICA pot apărea și la persoane cu alte boli autoimune, de exemplu artrita reumatoidă sau bolile autoimune tiroidiene. La acești pacienți, evaluarea se poate completa cu anticorpii anti-tiroperoxidază (ATPO) și anticorpii anti-tiroglobulină.
- Metoda a fost mult timp considerată „standardul de aur” pentru autoimunitatea pancreatică. Este însă greu de standardizat, pentru că țesutul pancreatic folosit ca substrat variază de la un donator la altul. Determinările de urmărire se fac de preferință în același laborator.
- La pacienții cu diabet vechi, ICA pot fi negativi chiar dacă diabetul este autoimun.
- Decongelarea și recongelarea repetată a serului și hemoliza intensă pot influența rezultatul.
Bibliografie
- MSD Manual Professional Version. Diabetes Mellitus (DM). Merck & Co., Inc., 2026.
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.
