Anticorpi anti tiroglobulina (ATG)

Anticorpi anti-tiroglobulină (ATG, anti-Tg)

Ce este analiza anticorpilor anti-tiroglobulină

Tiroglobulina (Tg) este o glicoproteină mare (masă moleculară de aproximativ 660.000), produsă de celulele foliculare ale tiroidei. Are un rol esențial în producerea hormonilor tiroidieni:

• enzima tiroidperoxidază (TPO) atașează iod pe resturile de tirozină din molecula de tiroglobulină;
• tiroglobulina iodată se depozitează în coloidul foliculilor tiroidieni, ca rezervă de hormoni tiroidieni T3 și T4;
• când tiroida este stimulată, tiroglobulina este degradată și eliberează hormonii T3 și T4 în sânge.

Cum apar anticorpii. În mod normal, tiroglobulina rămâne în interiorul tiroidei. Inflamația, sângerarea sau creșterea rapidă și anormală a țesutului tiroidian o pot elibera în sânge, iar organismul poate forma anticorpi anti-tiroglobulină. Atât tiroglobulina, cât și tiroidperoxidaza (TPO) sunt autoantigene, adică ținte ale autoimunității tiroidiene. Anticorpii anti-Tg și anti-TPO sunt considerați astăzi în principal markeri ai bolii, nu cauze directe ale acesteia.

Cât de frecvenți sunt anticorpii anti-tiroglobulină. Frecvența diferă mult între surse și metode:

• tiroidita Hashimoto (tiroidita cronică autoimună): 30–50% după unele date și până la 80–100% după altele. În studiul producătorului testului folosit, 70% dintre pacienți au avut valori peste pragul de pozitivitate;
• boala Graves-Basedow: aproximativ jumătate din frecvența din tiroidita Hashimoto (39% în studiul producătorului);
• tiroidita subacută: 10–20% dintre pacienți;
• persoanele cu funcție tiroidiană normală: aproximativ 10% din populația generală, mai frecvent la femei și cu înaintarea în vârstă.

Anti-Tg față de anti-TPO. Anticorpii anti-TPO sunt mai sensibili decât anti-Tg pentru diagnosticul bolii tiroidiene autoimune, cu o specificitate asemănătoare. Anti-Tg fără anti-TPO nu se asociază semnificativ cu boala tiroidiană.

Alte boli. Anticorpii anti-Tg au fost detectați și în boala Addison idiopatică, la unii pacienți cu diabet zaharat de tip 1 și în alte boli autoimune.

Cancerul tiroidian diferențiat. Aproximativ 15–30% dintre pacienții cu cancer tiroidian au anticorpi anti-tiroglobulină. Acești anticorpi pot modifica rezultatul determinării tiroglobulinei, folosită ca marker tumoral după tratamentul cancerului tiroidian:

• testele imunometrice pot da valori fals scăzute;
• testele competitive pot da valori fals crescute.

De aceea, tiroglobulina și anticorpii anti-tiroglobulină se determină întotdeauna împreună, de exemplu în pachetul tiroglobulină și ATG. Evoluția în timp a anticorpilor anti-Tg poate fi folosită ca marker indirect al bolii.

Indicații

• Suspiciunea de tiroidită autoimună cu anti-TPO negativi, când suspiciunea clinică rămâne mare.
• Diagnosticul bolii tiroidiene autoimune, alături de anti-TPO, TSH și FT4:
  • tiroidita Hashimoto;
  • tiroidita postpartum;
  • hipotiroidismul neonatal;
  • boala Graves-Basedow.
• Urmărirea pacienților cu cancer tiroidian diferențiat, obligatoriu împreună cu tiroglobulina, pentru a recunoaște interferența anticorpilor cu rezultatul tiroglobulinei.

Pregătirea pacientului

• Recoltarea se face à jeun (pe nemâncate). Vedeți și pregătirea pentru recoltarea de sânge.
• Menționați laboratorului tratamentele cu hormoni tiroidieni sau antitiroidiene și, la pacienții cu cancer tiroidian, data intervenției chirurgicale sau a tratamentului cu iod radioactiv.

Recoltare

Important: dacă analiza nu se efectuează în 48 de ore, serul separat se congelează la ≤ −20 °C, o singură dată.

Metodă

Imunochimiluminiscență competitivă (ester de acridiniu).

Principiul testului. Anticorpii anti-tiroglobulină din proba pacientului concurează cu anticorpii anti-Tg din reactiv pentru legarea unei cantități limitate de tiroglobulină umană marcată. Cu cât proba conține mai mulți anticorpi, cu atât semnalul luminos este mai mic.

Caracteristici tehnice:

• Domeniul de măsurare: 15–500 U/mL. Probele cu valori mai mari se diluează automat (1:5) și se retestează. Rezultatele sub domeniu se raportează „< 15 U/mL”.
• Limita de detecție: 11 U/mL.
• Reactivitatea încrucișată: testul nu este influențat de tiroglobulină (până la 19.000 ng/mL) și nici de anticorpii anti-T3 sau anti-T4.
• Standardizarea: după preparatul de referință OMS MRC 65/93. Valorile exprimate în unități internaționale OMS (IU/mL) sunt, în medie, de aproximativ 3 ori mai mari decât unitățile acestui test (U/mL).

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

Anti-Tg pozitiv (≥ 60 U/mL) indică autoimunitate tiroidiană:

• împreună cu anti-TPO pozitivi: susțin diagnosticul de tiroidită cronică autoimună (Hashimoto);
• cu anti-TPO negativi: poate sprijini diagnosticul de tiroidită autoimună când suspiciunea clinică este mare. Anti-Tg izolat, fără anti-TPO, are însă o valoare diagnostică mai redusă;
• la un pacient cu tirotoxicoză: titrurile semnificative susțin diagnosticul de boală Graves-Basedow. Pentru confirmare sunt preferați anticorpii anti-receptor TSH (TRAb) sau TSI;
• cu TSH la limita superioară sau ușor crescut: pot anunța apariția în viitor a hipotiroidismului;
• după tiroidita postpartum: valorile persistent crescute cresc probabilitatea unui hipotiroidism permanent;
• la nou-născuți: anticorpii provin, de obicei, de la mamă, iar hipotiroidismul este de regulă tranzitoriu, mai ales dacă mama are tiroidită autoimună.

Pacienții cu cancer tiroidian diferențiat. Prezența anticorpilor anti-Tg înseamnă că rezultatul tiroglobulinei poate fi fals scăzut sau fals crescut și trebuie interpretat cu prudență. Evoluția în timp a titrului de anticorpi anti-Tg, măsurat cu aceeași metodă, poate fi folosită ca marker indirect al bolii.

Anti-Tg negativ (< 60 U/mL). Nu exclude o boală tiroidiană autoimună, mai ales dacă anti-TPO sunt pozitivi.

Valori mici pozitive. Pot apărea și fără boală tiroidiană, mai ales la femeile vârstnice, și sunt adesea nespecifice. Anticorpii pot fi pozitivi și în alte boli autoimune, de exemplu anemia pernicioasă.

Rezultatul se interpretează întotdeauna împreună cu TSH, FT4, anti-TPO, ecografia tiroidiană și tabloul clinic. Analizele se pot face și împreună, în pachetul pentru tiroidita autoimună.

Limite și interferențe

• Rezultatele nu sunt interschimbabile între metode. Același pacient poate fi pozitiv la o metodă și negativ la alta.
• Anticorpii heterofili din proba pacientului pot da rezultate fals crescute sau fals scăzute. Testul este conceput să reducă această interferență.
• Diluarea probelor cu valori mari. Din cauza naturii autoanticorpilor, unele probe cu valori mari nu se comportă liniar la diluare.
• Nou-născuții. Performanța testului nu a fost stabilită pe probe de la nou-născuți.
• Interferențe testate. Hemoliza (hemoglobină până la 100 mg/dL), icterul (bilirubină până la 40 mg/dL), lipemia (trigliceride până la 1000 mg/dL) și proteinele (până la 12 g/dL) modifică rezultatul cu cel mult 5%.

Bibliografie

1. Siemens Healthineers. Atellica IM Anti-Thyroglobulin (aTG). Instrucțiuni de utilizare, Rev. 02, 2019-07.
2. Mayo Clinic Laboratories. Thyroglobulin Antibody, Serum (TGAB). Test Catalog [online]. Accesat la 24.10.2026.
3. Soh SB, Aw TC. Laboratory Testing in Thyroid Conditions – Pitfalls and Clinical Utility. Ann Lab Med. 2019;39(1):3–14. doi: 10.3343/alm.2019.39.1.3
4. Boucai L. Hashimoto Thyroiditis. MSD Manual Professional Version [online]. Revizuire completă ianuarie 2026. Accesat la 24.10.2026.