Anticorpi anti Anexina V

Anticorpi anti-anexină V IgG și IgM

Ce sunt anticorpii anti-anexină V

Anexinele sunt o familie de 12 proteine care se leagă de fosfolipidele încărcate negativ de pe membranele celulare, în prezența calciului. Anexina V (anexina A5) se găsește mai ales în trofoblast, adică în celulele placentei, și în celulele endoteliale care căptușesc vasele de sânge.

Anexina V acționează ca un anticoagulant natural. Formează un strat protector, ca un „scut”, pe suprafața fosfolipidelor de pe membrane. Stratul împiedică enzimele coagulării să ajungă la fosfatidilserină și încetinește astfel formarea cheagurilor. Anexina V este foarte abundentă în placentă, unde contribuie la menținerea integrității acesteia.

Anticorpii anti-anexină V sunt autoanticorpi, din clasele IgG și IgM, îndreptați împotriva acestei proteine. Fac parte din grupul larg al anticorpilor antifosfolipidici, alături de anticorpii anti-fosfatidilserină și de anticorpii anti-protrombină (IgG, IgM). Anticorpii antifosfolipidici pot împiedica anexina V să se lege de fosfolipide și să formeze stratul protector. Astfel, coagularea este favorizată, iar riscul de tromboză crește.

Sindromul antifosfolipidic (SAF) este o boală autoimună cu trei caracteristici:

• tromboze venoase, arteriale sau ambele;
• complicații ale sarcinii, cum sunt pierderile de sarcină repetate, nașterea prematură sau preeclampsia;
• prezența persistentă în sânge a anticorpilor antifosfolipidici.

Pot apărea și scăderea numărului de trombocite (trombocitopenie) sau anemie hemolitică. Sindromul poate fi primar, adică fără altă boală asociată, sau poate apărea în asociere cu o boală autoimună, în special cu lupusul eritematos sistemic.

Diagnosticul de laborator al sindromului antifosfolipidic se bazează pe trei markeri principali. Aceștia trebuie să fie pozitivi la două determinări, făcute la cel puțin 12 săptămâni distanță:

• anticoagulantul lupic;
• anticorpii anticardiolipinici IgG și IgM;
• anticorpii anti-β2-glicoproteină I IgG și IgM.

Toți trei sunt incluși în panelul pentru sindromul antifosfolipidic.

Unii pacienți au manifestări tipice de sindrom antifosfolipidic, dar markerii clasici ies repetat negativi. Această situație se numește sindrom antifosfolipidic „seronegativ”. La acești pacienți se pot determina markeri de linia a doua, printre care:

• anticorpii anti-anexină V;
• anticorpii anti-fosfatidilserină;
• anticorpii anti-protrombină.

Anticorpii anti-anexină V au fost descriși și la o parte dintre pacienții cu lupus eritematos sistemic. Au fost asociați cu tromboze și cu pierderi repetate de sarcină.

Indicații

Medicul poate recomanda testul când există suspiciunea clinică de sindrom antifosfolipidic, dar markerii de primă linie sunt negativi (anticoagulant lupic, anticardiolipinici, anti-β2-glicoproteină I). Situațiile clinice sunt:

• tromboze venoase sau arteriale, mai ales la persoane tinere, fără altă cauză identificată;
• complicații ale sarcinii:
  • una sau mai multe pierderi de sarcină după săptămâna 10, cu făt normal morfologic;
  • una sau mai multe nașteri premature înainte de săptămâna 34, din cauza preeclampsiei severe sau a insuficienței placentare;
  • trei sau mai multe avorturi spontane înainte de săptămâna 10, după excluderea cauzelor cromozomiale, hormonale și anatomice;
• evaluarea riscului de tromboză la pacienții cu boli autoimune ale țesutului conjunctiv, în special lupus eritematos sistemic;
• trombocitopenie neexplicată.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială. Nu trebuie să veniți à jeun (pe nemâncate).

Menționați laboratorului:

• dacă sunteți însărcinată;
• dacă urmați tratament anticoagulant, cortizonic, imunosupresor sau cu hidroxiclorochină;
• dacă ați avut recent o tromboză.

Recoltare

Metodă

Determinarea se face prin imunotest liniar (LINA, line immunoassay). Pe o bandă de testare sunt fixate antigene purificate, sub forma unor linii. Dacă serul conține anticorpi anti-anexină V, aceștia se leagă de linia corespunzătoare. Sunt apoi detectați printr-o reacție de culoare, separat pentru clasa IgG și pentru clasa IgM.

Valori de referință

Transformarea unităților de măsură

Rezultatul se raportează calitativ (negativ/pozitiv), separat pentru IgG și IgM. Nu se exprimă în unități de concentrație, așa că nu există o transformare în alte unități de măsură.

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv (IgG și/sau IgM). Indică prezența anticorpilor anti-anexină V. Pentru a avea valoare clinică, un rezultat pozitiv trebuie confirmat printr-o nouă determinare, la cel puțin 12 săptămâni distanță. Anticorpii antifosfolipidici pot apărea și tranzitoriu, de exemplu după infecții.

Rezultatul se interpretează de medic împreună cu:

• manifestările clinice (tromboze, complicații ale sarcinii);
• anticoagulantul lupic;
• anticorpii anticardiolipinici IgG și IgM;
• anticorpii anti-β2-glicoproteină I IgG și IgM;
• ceilalți markeri de linia a doua: anti-fosfatidilserină și anti-protrombină (IgG, IgM).

La un pacient cu manifestări tipice și markeri clasici negativi, un rezultat pozitiv persistent susține suspiciunea de sindrom antifosfolipidic seronegativ.

Rezultat negativ. Nu s-au detectat anticorpi anti-anexină V. Un rezultat negativ nu exclude sindromul antifosfolipidic. Pentru evaluarea completă se recomandă panelul pentru sindromul antifosfolipidic. La pacienții cu tromboze se poate face și panelul de trombofilie.

Limite și interferențe

• Anticorpii anti-anexină V sunt markeri de linia a doua. Nu fac parte din criteriile de clasificare ale sindromului antifosfolipidic. Nu înlocuiesc markerii principali, ci îi completează.
• Un singur rezultat pozitiv nu este suficient. Se recomandă confirmarea după cel puțin 12 săptămâni.
• Rezultatul se interpretează numai împreună cu tabloul clinic și cu celelalte teste de laborator.
• Hemoliza intensă, lipemia și contaminarea bacteriană a serului pot influența rezultatul.

Bibliografie

1. MSD Manual Professional Version. Antiphospholipid Antibody Syndrome (APS). Merck & Co., Inc., 2026.