Anticorpi anti Beta2-glicoproteina I IgM

Anticorpi anti Beta2-glicoproteina I IgM

Ce este analiza

Analiza anticorpi anti-β2-glicoproteină I IgM măsoară cantitativ, în ser sau plasmă, autoanticorpii de clasă IgM îndreptați împotriva β2-glicoproteinei I. Acești anticorpi sunt unul dintre markerii de laborator principali ai sindromului antifosfolipidic.

Sindromul antifosfolipidic

Sindromul antifosfolipidic (sindromul Hughes) este o boală autoimună sistemică. Se manifestă prin:

• tromboze venoase sau arteriale;
• accident vascular cerebral;
• pierderi repetate de sarcină sau moarte fetală.

Manifestările clinice sunt însoțite de prezența în sânge a unor autoanticorpi specifici. Acești anticorpi se leagă de fosfolipide, cum este cardiolipina, sau de proteine care leagă fosfolipidele, cum este β2-glicoproteina I. Sindromul antifosfolipidic are două forme:

• forma primară, în care anticorpii apar izolat;
• forma secundară, în care anticorpii apar asociați altor boli autoimune: lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidăsau sindrom Sjögren.

β2-glicoproteina I

β2-glicoproteina I, numită și apolipoproteina H, este o proteină formată din 326 de aminoacizi. Este produsă de celulele hepatice, de celulele endoteliale și de trofoblast. Are cinci domenii asemănătoare, fiecare de aproximativ 60 de aminoacizi. Domeniul 5 conține regiunea care leagă fosfolipidele încărcate negativ, de exemplu cardiolipina.

În organism, complexele formate de β2-glicoproteina I și fosfolipide expun epitopi recunoscuți de autoanticorpi. Anticorpii anticardiolipinici se leagă mai puternic de membrane în prezența β2-glicoproteinei I. Reactivitatea față de β2-glicoproteina I este legată de potențialul patogen al anticorpilor antifosfolipidici.

Testele imunoenzimatice detectează anticorpii care se leagă de β2-glicoproteina I în absența fosfolipidelor. De aceea, unii pacienți cu sindrom antifosfolipidic au anticorpi anticardiolipinici negativi, dar anticorpi anti-β2-glicoproteină I pozitivi. Aproximativ 20% dintre pacienții cu anticorpi anticardiolipinici negativi au anticorpi anti-β2-glicoproteină I.

Specificitatea testului

Anticorpii anticardiolipinici care nu depind de β2-glicoproteina I sunt de obicei tranzitorii și fără semnificație clinică, de exemplu cei apăruți în cursul infecțiilor. Din acest motiv, testul anti-β2-glicoproteină I este mai specific decât testul anticardiolipinic.

Anticorpii anti-β2-glicoproteină I IgG și IgM fac parte din criteriile internaționale de laborator pentru clasificarea sindromului antifosfolipidic. Prezența unuia sau a ambelor tipuri de anticorpi este un factor de risc independent pentru tromboză și pentru complicațiile sarcinii. Determinarea clasei IgM, alături de clasa IgG, completează evaluarea, pentru că unii pacienți au anticorpi doar de clasă IgM.

Indicații

• Tromboză venoasă sau arterială, mai ales la persoane tinere, fără altă cauză evidentă.
• Complicații ale sarcinii:
  • una sau mai multe pierderi de sarcină după săptămâna a 10-a, cu făt normal morfologic;
  • una sau mai multe nașteri premature înainte de săptămâna a 34-a, din cauza preeclampsiei severe sau a insuficienței placentare;
  • trei sau mai multe pierderi spontane de sarcină înainte de săptămâna a 10-a, după excluderea cauzelor cromozomiale, hormonale și anatomice.
• Evaluarea riscului de tromboză în bolile de țesut conjunctiv, în special în lupusul eritematos sistemic.
• Trombocitopenie neexplicată.
• Anticorpi anticardiolipinici pozitivi la pacienți fără criterii clinice clare de sindrom antifosfolipidic.

Analiza se face împreună cu:

• anticorpii anti-β2-glicoproteină I IgG;
• anticoagulantul lupic;
• anticorpii anticardiolipinici IgM și IgG.

La nevoie, se completează cu:

• anticorpii anti-β2-glicoproteină I IgA;
• anticorpii anti-fosfatidilserină;
• anticorpii anti-protrombină IgM.

Pregătirea pacientului

Recoltarea se poate face à jeun (pe nemâncate) sau după masă.

Menționați laboratorului:

• dacă urmați tratament anticoagulant;
• dacă sunteți însărcinată;
• dacă ați avut tromboze sau pierderi de sarcină.

Recoltare

Metodă

ELISA, pe analizor automat Alegria. β2-glicoproteina I înalt purificată este fixată în godeurile de reacție. Testul este calibrat în unități arbitrare relative. Calibrarea este raportată la serurile de referință internaționale E.N. Harris (Louisville) și la preparatul EY2C9.

Valori de referință

Domeniul de măsurare este 0–100 U/mL.

Transformarea unităților de măsură: U/mL sunt unități arbitrare relative, definite de calibrarea testului. Nu se transformă în alte unități și nu se compară direct cu rezultatele altor kituri.

Interpretarea rezultatelor

Rezultat normal (< 5 U/mL). Nu au fost detectați anticorpi anti-β2-glicoproteină I IgM la un nivel semnificativ.

Rezultat limită (5–8 U/mL). Se recomandă repetarea testului și corelarea cu ceilalți anticorpi antifosfolipidici.

Rezultat crescut (> 8 U/mL). Titrurile crescute la cel puțin două determinări, la minimum 12 săptămâni distanță, la un pacient cu tablou clinic sugestiv, susțin diagnosticul de sindrom antifosfolipidic. Diagnosticul este susținut chiar dacă anticoagulantul lupic și anticorpii anticardiolipinici sunt negativi.

Rezultat negativ la un pacient cu anticorpi anticardiolipinici pozitivi și fără criterii clinice clare. Nu susține diagnosticul de sindrom antifosfolipidic.

Rezultatul se interpretează de medicul hematolog, reumatolog sau obstetrician, împreună cu tabloul clinic și cu ceilalți anticorpi antifosfolipidici.

Limite și interferențe

• Rezultatul unui singur test nu pune diagnosticul. Diagnosticul se stabilește de medic, pe baza tuturor datelor clinice și de laborator.
• Un rezultat negativ nu exclude sindromul antifosfolipidic la un pacient cu tablou clinic sugestiv. Pentru criteriile complete de laborator sunt necesare și anticoagulantul lupic și anticorpii anticardiolipinici.
• Hemoliza (până la 1000 mg/dL hemoglobină), lipemia (până la 3 g/dL trigliceride), bilirubina (până la 40 mg/dL) și anticoagulantele (citrat, EDTA, heparină) nu interferă cu testul. Totuși, din motive practice, probele intens hemolizate sau lipemice trebuie evitate.
• Congelarea și decongelarea repetată a probei poate scădea activitatea anticorpilor.

Bibliografie

1. ORGENTEC Diagnostika GmbH. Anti-beta-2-Glycoprotein I IgM (ORG 221M) – Instructions for Use, Alegria®. Versiunea ORG 221M_IFU_EN_QM113069_2026-01-30_7.
2. Miyakis S, Lockshin MD, Atsumi T, et al. International consensus statement on an update of the classification criteria for definite antiphospholipid syndrome (APS). J Thromb Haemost. 2006;4(2):295–306.