Panel trombofilie screening Teste de coagulare Informații generale Panelul reunește testele funcționale utilizate în evaluarea trombofiliei — investigații…
Hemostaza
Proteina S – libera antigen
Despre analiza
Proteina S liberă (antigen)
Ce este proteina S liberă
Proteina S este o glicoproteină plasmatică dependentă de vitamina K, sintetizată în ficat, în celulele endoteliale și în megacariocite. Este un cofactor non-enzimatic al proteinei C activate (PCa) și un anticoagulant natural.
Formele circulante:
- aproximativ 60% este legată de proteina de legare a fracțiunii C4b a complementului (C4b-BP), formă inactivă ca și cofactor al PCa;
- aproximativ 40% circulă sub formă liberă, singura activă ca și cofactor al PCa.
Testul măsoară fracțiunea liberă, cea funcțional relevantă. Conform recomandărilor actuale, determinarea antigenului proteinei S libere este testul de primă linie pentru evaluarea deficitului de proteină S.
Rolul proteinei S în coagulare
Ca și cofactor al proteinei C activate:
- amplifică inactivarea factorilor Va și VIIIa la nivelul suprafețelor fosfolipidice;
- contribuie la efectul profibrinolitic al PCa.
Activitate anticoagulantă independentă de PCa:
- este cofactor al inhibitorului căii factorului tisular (TFPI);
- inhibă direct factorii Xa și Va.
Legătura cu inflamația: C4b-BP este un reactant de fază acută. În inflamație, creșterea C4b-BP scade fracțiunea liberă de proteină S, cu o stare tranzitorie de hipercoagulabilitate.
Deficitul de proteină S
Deficitul ereditar
Transmitere: autozomal dominantă, prin mutații ale genei PROS1.
Prevalență: deficitul de proteină S este identificat la 1–5% dintre pacienții cu un episod trombotic. Prevalența în populația generală nu este bine precizată.
Tipuri de deficit:
| Tip | Antigen total | Antigen liber | Activitate | Mecanism |
|---|---|---|---|---|
| Tip I (cantitativ, clasic) | Scăzut | Scăzut | Scăzută | Sinteză redusă |
| Tip II (calitativ, rar) | Normal | Normal | Scăzută | Proteină nefuncțională |
| Tip III (cantitativ, al fracțiunii libere) | Normal | Scăzut | Scăzută | Redistribuție către forma legată de C4b-BP |
Tipurile I și III pot coexista în aceeași familie și sunt considerate expresii fenotipice variabile ale acelorași mutații.
Deficitul heterozigot:
- crește de aproximativ 10 ori riscul de tromboembolism venos;
- manifestări:
- tromboză venoasă profundă;
- embolie pulmonară;
- tromboze cu localizări neobișnuite (sinusuri venoase cerebrale, vene mezenterice);
- majoritatea evenimentelor apar sub vârsta de 40–45 de ani;
- riscul crește în prezența factorilor asociați: sarcină, contraceptive orale, intervenții chirurgicale, imobilizare, alte trombofilii.
Necroza cutanată indusă de antivitaminele K poate apărea, la fel ca în deficitul de proteină C, la inițierea tratamentului.
Complicații obstetricale: deficitul de proteină S a fost asociat cu pierderi recurente de sarcină, preeclampsie, dezlipire de placentă, restricție de creștere intrauterină și moarte fetală in utero. Datele sunt însă inconstante.
Asocierea cu tromboza arterială rămâne controversată.
Deficitul homozigot sau dublu heterozigot:
- este extrem de rar;
- se manifestă la naștere prin purpura fulminans neonatală, cu coagulare intravasculară diseminată;
- necesită tratament de urgență.
Deficitul dobândit
Este mult mai frecvent decât cel ereditar. Cauze:
- sarcina (scădere progresivă, importantă);
- contraceptivele orale și terapia hormonală de substituție;
- tratamentul cu antivitamine K (warfarină, acenocumarol);
- deficitul de vitamina K;
- afecțiunile hepatice;
- tromboza acută și coagularea intravasculară diseminată (consum);
- infecțiile și bolile inflamatorii, prin creșterea C4b-BP;
- sindromul nefrotic (pierderi urinare);
- infecția HIV;
- tratamentul cu L-asparaginază;
- nou-născuții (valori fiziologic scăzute).
Indicații
Investigarea trombofiliei la pacienții cu:
- tromboembolism venos neprovocat sau cu factori de risc minori, mai ales sub 50 de ani;
- tromboembolism venos recurent;
- tromboză cu localizare neobișnuită;
- istoric familial de tromboembolism venos la rude de gradul I;
- necroză cutanată la inițierea tratamentului cu antivitamine K;
- purpura fulminans neonatală.
Testarea rudelor unui pacient cu deficit de proteină S cunoscut.
Evaluarea riscului trombotic înaintea contraceptivelor orale sau a terapiei hormonale de substituție, doar la femeile cu antecedente personale sau familiale de tromboză. Nu se recomandă screeningul general.
Recoltare
| Condiții de recoltare | Recoltare à jeun (pe nemâncate). Momentul testării: testul nu se efectuează în faza acută a unei tromboze sau a unei boli inflamatorii ori infecțioase. Se recomandă testarea la cel puțin 3 luni de la episodul trombotic. Sarcina și contraceptivele: testarea nu se recomandă în sarcină. După naștere, se testează la cel puțin 6–8 săptămâni. La femeile care iau contraceptive orale, testarea se face, de preferat, la cel puțin 4–6 săptămâni de la întrerupere, cu acordul medicului. Antivitaminele K scad proteina S. Testarea se face la cel puțin 2 săptămâni de la întreruperea tratamentului, numai cu acordul medicului curant. Dacă anticoagularea nu poate fi întreruptă, pacientul poate fi trecut temporar pe heparină cu greutate moleculară mică. Heparina cu greutate moleculară mică: recoltarea se face la cel puțin 12 ore de la ultima doză sau imediat înaintea dozei următoare. Informați laboratorul despre tratamentul anticoagulant (tip, doză, ultima administrare), sarcină, contraceptive orale, boală hepatică, infecții recente și episoade trombotice. |
| Tip probă | Plasmă citratată, sărăcită în trombocite |
| Material biologic | Sânge venos, vacutainer cu citrat de sodiu 3,2% (dop bleu), umplut complet, cât permite vacuumul (raport sânge/anticoagulant 9:1). Tubul se omogenizează imediat prin 5–6 inversiuni blânde, pentru a preveni coagularea parțială. |
| Procesare după recoltare | Proba se centrifughează 15 minute la 2500 g. Plasma se separă cu pipeta într-un tub de transfer, în maximum 4 ore de la recoltare, și se congelează la −20 °C. Probele recoltate în afara laboratorului se transportă congelate. |
| Proba este stabilă | 1 lună la −20 °C. Nu se decongelează și nu se recongelează. |
| Motive respingere probă | Cantitate insuficientă (vacutainer umplut incomplet, raport incorect sânge/anticoagulant); probă refrigerată; probă hemolizată; probă coagulată; probă neprocesată sau necongelată în timp util. |
Metodă
Imunoturbidimetrie (determinarea antigenului proteinei S libere).
Valori de referință
| Categorie | Proteina S liberă (%) |
|---|---|
| Femei | 60,0–113,5 |
| Bărbați | 67,5–139,0 |
Valorile sunt mai mici la femei decât la bărbați și scad sub tratament estrogenic.
La nou-născuți și sugari, valorile sunt fiziologic scăzute (aproximativ 30–50% din valoarea adultului la naștere), dar fracțiunea liberă este relativ mai mare, deoarece C4b-BP este scăzută.
Rezultatul se interpretează în funcție de intervalul de referință înscris pe buletinul de analize.
Interpretarea rezultatelor
Antigen al proteinei S libere scăzut: deficit de proteină S, după excluderea cauzelor dobândite.
Testul detectează tipurile I și III, dar nu le diferențiază. Pentru precizarea tipului de deficit:
- la un antigen liber scăzut, se determină antigenul proteinei S totale:
- total scăzut indică tipul I;
- total normal indică tipul III;
- dacă antigenul liber este normal, dar suspiciunea clinică persistă, se determină activitatea proteinei S, pentru depistarea deficitului de tip II (rar).
Confirmarea diagnosticului de deficit ereditar:
- se face numai după repetarea testului, la distanță de episodul acut, în afara sarcinii, a tratamentului estrogenic și a tratamentului cu antivitamine K;
- se exclud cauzele dobândite (boală hepatică, inflamație, sindrom nefrotic, deficit de vitamina K);
- se efectuează testarea membrilor familiei;
- confirmarea genetică (PROS1) este posibilă în situații selectate.
Limite și interferențe
Sarcina: proteina S liberă scade progresiv. Limitele inferioare ale normalului ajung la aproximativ 29% în trimestrul II și 23% în trimestrul III. Testarea nu se recomandă în sarcină.
Situații care scad tranzitoriu proteina S liberă:
- tromboza acută;
- inflamația și infecțiile (prin creșterea C4b-BP);
- coagularea intravasculară diseminată;
- intervențiile chirurgicale recente;
- boala hepatică acută.
Contraceptivele orale și terapia hormonală de substituție scad proteina S liberă. Un rezultat scăzut sub estrogeni nu permite diagnosticul de deficit ereditar.
Variabilitatea biologică este mare, iar intervalele de referință sunt largi. Diagnosticul deficitului heterozigot necesită determinări repetate.
Influența tratamentului anticoagulant asupra determinării antigenului proteinei S libere:
| Anticoagulant | Influență | Recomandare |
|---|---|---|
| Antivitamine K (warfarină, acenocumarol) | Scad proteina S | Testarea la cel puțin 2 săptămâni de la întrerupere, cu acordul medicului |
| Heparină nefracționată | Nu influențează testul | Nu se testează în faza acută a trombozei, în care se administrează de regulă |
| Heparine cu greutate moleculară mică | Nu influențează testul | Recoltarea la cel puțin 12 ore de la ultima doză |
| Fondaparinux | Nu influențează testul | – |
| Dabigatran (inhibitor direct de trombină) | Nu influențează testul | – |
| Rivaroxaban, apixaban, edoxaban (inhibitori direcți de factor Xa) | Nu influențează testul | – |
Notă: metoda imunoturbidimetrică (antigenică) nu este influențată de anticoagulantele orale directe, spre deosebire de metodele funcționale (coagulometrice) pentru activitatea proteinei S, care sunt influențate.
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.