Pachet tiroidă 2 – Tiroglobulină și anticorpi anti-tiroglobulină (ATG)

Informații generale

Pachetul reunește două determinări care se interpretează obligatoriu împreună: tiroglobulina serică și anticorpii anti-tiroglobulină.

Tiroglobulina (Tg) este o glicoproteină sintetizată exclusiv de celulele foliculare tiroidiene, unde servește drept matrice pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Prezența sa în circulație reflectă masa de țesut tiroidian funcțional — normal, hiperplaziat sau tumoral. Principala aplicație clinică o constituie monitorizarea pacienților cu carcinom tiroidian diferențiat, după tiroidectomie totală și ablație cu iod radioactiv, situație în care valorile ar trebui să fie nedetectabile.

Anticorpii anti-tiroglobulină (ATG) sunt autoanticorpi îndreptați împotriva tiroglobulinei. Alături de anticorpii anti-tiroperoxidază și de aspectul ecografic hipoecogen, constituie unul dintre markerii diagnostici ai tiroiditei Hashimoto. Se întâlnesc de asemenea în boala Graves și, într-un procent redus, la persoane fără patologie tiroidiană, în special la femeile vârstnice.

De ce se determină împreună

Asocierea celor două teste nu este opțională, ci impusă de o interferență analitică.

Anticorpii anti-tiroglobulină se leagă de tiroglobulina din probă și împiedică detecția acesteia prin metodele imunochimice uzuale. Rezultatul este o subestimare falsă a tiroglobulinei, care poate coborî până la valori nedetectabile în prezența unei mase tumorale reziduale.

Determinarea ATG are, prin urmare, două roluri:

• marker al autoimunității tiroidiene
• test de validare a rezultatului tiroglobulinei

O valoare scăzută a tiroglobulinei, obținută în prezența ATG pozitivi, nu poate fi considerată reasiguratoare.

Recomandări pentru determinare

Tiroglobulină:

• monitorizarea postoperatorie a pacienților cu carcinom tiroidian diferențiat — detectarea țesutului restant și a recidivelor
• evaluarea tireotoxicozei factice, în care tiroglobulina este supresată, spre deosebire de tireotoxicoza de cauză tiroidiană
• investigarea hipotiroidismului congenital, pentru diferențierea agenziei tiroidiene de alte cauze

Anticorpi anti-tiroglobulină:

• diagnosticul tiroiditei autoimune, alături de anticorpii anti-tiroperoxidază (ATPO)
• evaluarea pacienților cu gușă difuză sau nodulară
• excluderea interferenței analitice la determinarea tiroglobulinei

Interpretarea rezultatelor

Tiroglobulină

Valorile se interpretează exclusiv în raport cu statusul tiroidian al pacientului.

La pacienții tiroidectomizați pentru carcinom diferențiat, valoarea de referință este nedetectabilă. Creșterea tiroglobulinei în dinamică sugerează persistența sau recidiva bolii și impune investigații imagistice.

La pacienții cu tiroida intactă, tiroglobulina nu are valoare diagnostică pentru diferențierea nodulilor benigni de cei maligni.

Anticorpi anti-tiroglobulină

Pozitivi — susțin o tiroidită autoimună, în corelație cu ATPO, TSH, FT4 și ecografia tiroidiană. La pacienții oncologici, pozitivitatea invalidează rezultatul tiroglobulinei și impune urmărirea prin alte metode.

Negativi — validează rezultatul tiroglobulinei ca fiind real.

La pacienții cu carcinom tiroidian, dinamica titrului ATG are ea însăși valoare de urmărire: scăderea progresivă până la negativare după tratament sugerează absența țesutului tiroidian restant, în timp ce creșterea titrului ridică suspiciunea de recidivă.

Asocieri autoimune

Anticorpii anti-tiroglobulină se întâlnesc cu frecvență crescută la pacienții cu alte afecțiuni autoimune organ-specifice, în special gastrită atrofică autoimună cu anemie pernicioasă. Asocierea, cunoscută istoric sub denumirea de sindrom tireogastric, este încadrată în prezent în sindroamele poliglandulare autoimune și se explică, cel puțin parțial, prin proprietățile morfologice, biochimice și imunologice comune ale tiroidei și stomacului, consecință a originii embriologice comune.

La pacienții cu gastrită atrofică corporeală, boala tiroidiană autoimună este de 3–8 ori mai prevalentă decât în populația generală. Reciproc, coexistența cu alte afecțiuni autoimune organ-specifice se întâlnește la aproximativ 14% dintre pacienții cu tiroidită Hashimoto, gastrita atrofică cronică fiind cea mai frecventă dintre acestea.

Această asociere nu reprezintă o interferență analitică: un rezultat ATG pozitiv la un pacient cu anemie pernicioasă reflectă o autoimunitate tiroidiană reală și justifică evaluarea funcției tiroidiene.

Limite și interferențe

Anticorpii anti-tiroglobulină pot fi prezenți, în procent redus, și la persoane fără patologie tiroidiană, mai ales la femeile vârstnice.

Rezultatele obținute prin metode sau pe platforme diferite nu sunt direct comparabile, motiv pentru care monitorizarea seriată trebuie efectuată în același laborator.