Examen micologic – secretie nazala

Examen micologic – secreție nazală

Ce este examenul micologic al secreției nazale

Examenul micologic al secreției nazale caută ciuperci (fungi) în secreția recoltată din nas. Analiza are două etape:

• examenul microscopic direct, care arată dacă în secreție există levuri sau filamente fungice;
• cultura pe medii speciale pentru fungi, care permite identificarea speciei. La nevoie se face și antifungigrama, care arată la ce medicamente antifungice este sensibilă ciuperca izolată.

Sporii de ciuperci se află peste tot în aer și sunt inhalați zilnic. De aceea, în nas și în sinusuri se pot găsi ciuperci chiar și la persoanele complet sănătoase. Prezența unei ciuperci în secreția nazală nu înseamnă, prin ea însăși, boală. Rezultatul are valoare doar interpretat împreună cu simptomele și cu examenul ORL.

Infecțiile fungice ale nasului și sinusurilor (rinosinuzitele fungice) sunt de două feluri.

Formele neinvazive sunt cele mai frecvente. Ciuperca rămâne în secreții, fără să pătrundă în țesuturi:

• „Bila fungică” este o aglomerare de ciupercă, cel mai des Aspergillus, de obicei într-un singur sinus. Poate da obstrucție nazală, secreție și miros neplăcut, uneori fără alte simptome.
• Rinosinuzita fungică alergică apare la persoane cu teren alergic. Ciupercile produc o reacție alergică puternică, cu secreție groasă, polipi nazali și sinuzită cronică. Sunt implicate Aspergillus și ciuperci din genurile Bipolaris și Curvularia.
• Colonizarea secrețiilor sau a crustelor, de exemplu după operații la nivelul sinusurilor.

Formele invazive sunt rare, dar foarte grave. Ciuperca pătrunde în țesuturi și le distruge. Apar aproape numai la persoane cu imunitate foarte scăzută:

• diabet necontrolat, mai ales cu cetoacidoză;
• tratamente pentru cancer, cu scăderea marcată a neutrofilelor;
• transplant;
• tratament îndelungat cu corticosteroizi.

Cele mai frecvente ciuperci implicate sunt cele din grupul Mucorales (mucormicoza) și Aspergillus. Forma invazivă acută are o mortalitate de aproximativ 50% și este o urgență medicală.

Indicații

Medicul ORL poate recomanda analiza când:

• sinuzita cronică nu răspunde la tratamentele obișnuite, mai ales dacă există secreție groasă, închisă la culoare sau polipi nazali;
• se suspectează o rinosinuzită fungică alergică sau o bilă fungică;
• există cruste nazale persistente după operații la nivelul sinusurilor;
• pacientul are imunitate scăzută și simptome nazale persistente, ca investigație de orientare.

Atenție: o persoană cu imunitate scăzută sau cu diabet necontrolat care are durere facială intensă, umflarea feței sau a ochiului, cruste negre în nas sau pe cerul gurii, febră ori tulburări de vedere trebuie să meargă de urgență la spital. Diagnosticul formei invazive se pune prin biopsie, nu prin această analiză.

Pregătirea pacientului

În ziua recoltării nu se fac spălături nazale și nu se pun în nas picături, spray-uri, unguente sau soluții antiseptice. Dacă medicul este de acord, tratamentele locale cu antifungice se evită înainte de recoltare. Tratamentele nazale folosite (inclusiv spray-urile cu corticosteroizi) se comunică medicului sau laboratorului. Tratamentele prescrise nu se întrerup fără acordul medicului. Nu este necesar repaus alimentar.

Recoltare

Dacă se recoltează din ambele nări, se folosește câte un tampon pentru fiecare, cu probele notate „dreapta” și „stânga”. Secreția din sinusuri, crustele sau materialul obținut la endoscopie sau operație se recoltează de către medicul ORL și au o valoare mai mare decât tamponul nazal.

Metodă

Examen microscopic direct și cultură pe medii pentru fungi, cu identificarea speciei și antifungigramă la nevoie.

Valori de referință

În mod normal nu cresc fungi patogeni sau cresc doar în cantitate nesemnificativă. Rezultatul este descriptiv: se raportează elementele fungice observate la microscop, specia izolată și, după caz, sensibilitatea la antifungice.

Interpretarea rezultatelor

Creșterea unei ciuperci la o persoană fără simptome sau cu simptome ușoare reflectă cel mai des o colonizare, adică prezența obișnuită a sporilor inhalați. De obicei nu necesită tratament.

Creșterea unei ciuperci la un pacient cu sinuzită cronică, polipi sau secreție groasă poate susține, alături de examenul ORL și de imagistică (tomografie), diagnosticul unei rinosinuzite fungice. Pentru forma alergică, medicul ia în considerare și terenul alergic al pacientului.

Un rezultat negativ nu exclude o infecție fungică. Ciupercile pot să nu crească în cultură, chiar dacă sunt prezente. În bila fungică, de exemplu, cultura este pozitivă doar în aproximativ o treime din cazuri.

Limite și interferențe

Colonizare sau boală: cultura nu poate face singură diferența între prezența obișnuită a ciupercilor în nas și o boală. Diagnosticul rinosinuzitelor fungice se bazează pe examenul ORL, pe imagistică și, la nevoie, pe examenul histopatologic al țesutului.

Tamponul nazal recoltează doar secreția din partea din față a nasului. Infecțiile din sinusuri pot să nu se reflecte în această probă.

Rezultate fals negative: spălăturile nazale, antisepticele și tratamentele antifungice aplicate înainte de recoltare.

Forma invazivă este o urgență și nu se diagnostichează prin această analiză.