Eritropoietina (EPO)

Eritropoietina (EPO)

Ce este eritropoietina

Eritropoietina (EPO) este un hormon glicoproteic, codificat de o genă de pe brațul lung al cromozomului 7. Este secretată în principal de rinichi și controlează producția de globule roșii (eritropoieza).

Reglarea secreției. În mod normal, nivelul de EPO variază invers proporțional cu valoarea hematocritului:

• hipoxia stimulează eliberarea de EPO, care la rândul ei crește producția de globule roșii în măduva osoasă;
• valorile crescute ale numărului de globule roșii, ale hematocritului și ale hemoglobinei scad eliberarea de EPO.

Efecte. EPO stimulează înmulțirea, creșterea și maturarea precursorilor globulelor roșii, ceea ce crește numărul de globule roșii. Acționează mai ales asupra:

• unităților formatoare de colonii eritroide (CFU-E);
• pronormoblaștilor;
• eritroblaștilor bazofili.

Una dintre cele mai importante acțiuni ale EPO este menținerea în viață a acestor celule, fără efect asupra ciclului celular. Efectul asupra megacariocitelor este minor.

Receptorul EPO și mutația JAK2

Celulele care răspund la EPO au pe suprafață receptori specifici (EPOR). După legarea EPO de receptor urmează fosforilarea tirozinei. EPOR nu are propriul domeniu kinazic, așa că funcționează împreună cu o tirozinkinază din familia Janus, numită JAK2.

O mutație punctiformă a JAK2 (V617F) activează permanent această enzimă. Mutația somatică a fost găsită la majoritatea pacienților cu policitemia vera și, mai rar, în alte neoplazii mieloproliferative cronice.

Policitemia vera și policitemiile secundare

Policitemia vera este o boală clonală a celulei stem, cu producție autonomă de celule sanguine. Creșterea masei de globule roșii duce la scăderea compensatorie a EPO. Policitemia vera se asociază cu:

• hemoglobina persistent crescută: peste 18,5 g/dL la bărbați și peste 16,5 g/dL la femei;
• adesea, leucocitoză și trombocitoză;
• splenomegalie;
• eritromelalgie;
• tromboze în localizări neobișnuite.

EPO serică scăzută este unul dintre criteriile minore de diagnostic al policitemiei vera.

Policitemiile secundare se datorează unei creșteri adecvate sau inadecvate a masei de globule roșii:

• adecvate: apar în hipoxia cronică (locuirea la altitudini mari, bolile pulmonare). Producția de EPO crește ca organismul să compenseze și să livreze mai mult oxigen țesuturilor;
• inadecvate: sunt produse de unele tumori renale, hepatice, pulmonare sau cerebrale, care secretă în exces EPO sau molecule asemănătoare.

EPO în bolile renale și inflamatorii

Bolile renale. 80–90% din EPO este produsă de rinichi. De aceea boala cronică de rinichi se însoțește de o scădere marcată a producției de EPO, cu anemie. Ficatul produce cantități mici de EPO, astfel încât pacienții fără rinichi (anefrici) au o cantitate reziduală de EPO de origine hepatică.

Bolile inflamatorii și cancerele. Bolile inflamatorii cronice, cancerele, rejetul de grefă și traumatismele grave inhibă probabil producția de EPO, prin citokine (IL-1, TNF-α). Anemia din aceste boli are însă mai multe cauze.

Tratamentul cu EPO și dopajul

Tratamentul. Tratamentul cu eritropoietină umană recombinantă a fost introdus în 1989. Se folosește la pacienții cu boală cronică de rinichi și în anemii de diverse cauze: chimioterapie, SIDA, unele boli hematologice.

Dopajul. EPO este pe lista substanțelor dopante pentru că crește volumul de sânge, numărul de globule roșii și hemoglobina, deci capacitatea de transport a oxigenului. O creștere a hemoglobinei cu 0,3 g/dL crește capacitatea de efort cu 1%. Folosirea EPO este greu de dovedit, pentru că forma sintetică nu se deosebește de cea naturală. Se pot trage concluzii indirect, din modificările hemoglobinei, hematocritului, feritinei și receptorului solubil pentru transferină.

Indicații

• Diferențierea policitemiei primare (vera) de policitemiile secundare.
• Identificarea pacienților care pot beneficia de tratament cu EPO umană recombinantă.
• Investigarea unei anemii normocitare fără cauză clară.
• Evaluarea pacienților tratați cu EPO, care răspund insuficient la tratament.
• Monitorizarea pacienților cu tumori secretante de EPO.

Recoltare

Metodă

Imunochimică, cu detecție prin chemiluminescență (CLIA).

Valori de referință

4,3–29 mUI/mL

Interpretarea rezultatelor

• Policitemia vera: EPO este scăzută sau la limita inferioară a normalului.
• Policitemiile secundare: EPO este crescută.
• Anemia din boala cronică de rinichi: EPO este foarte scăzută față de gradul anemiei, pentru că rinichiul afectat nu mai produce suficient hormon.
• Transplantul renal: crizele de rejet se însoțesc de scăderea EPO.
• Anemiile feriprive, talasemiile și insuficiența medulară: EPO este crescută.
• Tumorile renale: valorile crescute de EPO, fără anemie sau hipoxie generală, pot fi produse de tumori renale. Acestea fie secretă EPO, fie blochează fluxul de sânge local și produc hipoxie.
• Răspuns slab la tratamentul cu EPO, cu EPO serică normală sau crescută: pot exista alte cauze de anemie, încă neidentificate. Dacă nu se găsește altă cauză, se ia în calcul apariția anticorpilor anti-EPO. Această situație poate avea consecințe grave, cu risc de aplazie eritrocitară pură (lipsa producției de globule roșii în măduvă).

Limite și interferențe

• Unii pacienți cu policitemia vera au EPO serică normală.
• Testul nu poate face diferența între EPO produsă de organism și EPO administrată ca tratament.
• Medicamente:
  • scăderi: acetazolamidă, amfotericină B, cisplatin, enalapril, furosemid, teofilină;
  • creșteri: steroizi anabolizanți, daunorubicină, eritropoietină, fluoximesteron, hidroxiuree, teofilină, zidovudină.
• Interferențe analitice: anticorpii heterofili din serul pacientului pot interacționa cu imunoglobulinele din reactivi și pot modifica rezultatul.