Epstein Barr Virus ADN-PCR in LCR

Virusul Epstein-Barr (EBV) – ADN în lichidul cefalorahidian (LCR)

Ce este testul EBV-ADN în LCR

Virusul Epstein-Barr (EBV) face parte din familia virusurilor herpetice. Testul caută prin PCR materialul genetic (ADN) al virusului în lichidul cefalorahidian (LCR), lichidul care înconjoară creierul și măduva spinării. Prezența ADN-ului EBV în LCR arată că virusul este implicat într-o boală a sistemului nervos.

Infecția cu virusul Epstein-Barr

EBV este asociat cu numeroase boli, benigne și maligne:

• mononucleoza infecțioasă;
• limfoamele;
• sindromul limfoproliferativ post-transplant;
• carcinomul nazofaringian.

Infecția este foarte răspândită: până la vârsta de 35–40 de ani, aproximativ 95% dintre adulți au fost infectați. Felul în care se manifestă depinde de vârstă:

• la copii: mulți copii se infectează în primii ani de viață, fără simptome sau cu o infecție respiratorie ușoară;
• la adolescenți și adulți tineri: prima infecție produce, în 35–50% din cazuri, mononucleoză infecțioasă, cu febră, oboseală, dureri în gât și ganglioni măriți.

În infecția primară, cantitatea de virus din sânge este mare, apoi scade până devine nedetectabilă, pe măsură ce sistemul imunitar controlează infecția. Ca toate virusurile herpetice, EBV rămâne apoi toată viața în organism, în stare inactivă (infecție latentă). Reactivările periodice sunt însoțite de creșteri trecătoare ale virusului în sânge.

Afectarea sistemului nervos

Complicațiile neurologice ale mononucleozei. Sunt cunoscute de peste 70 de ani și apar la aproximativ 1–5% dintre pacienți. EBV poate afecta atât sistemul nervos central (creierul și măduva spinării), cât și nervii periferici. ADN-ul EBV a fost găsit în LCR la pacienți cu:

• meningită aseptică (virală);
• encefalită (inflamația creierului);
• mielită (inflamația măduvei spinării);
• afectări ale nervilor: paralizii ale mușchilor ochilor, afectarea plexului lombosacrat, neuropatii senzitive sau ale sistemului nervos autonom.

Limfomul primar al sistemului nervos central. La pacienții cu infecție HIV/SIDA, limfomul primar al sistemului nervos central este asociat aproape întotdeauna cu EBV. Detectarea ADN-ului EBV în LCR este un marker neinvaziv pentru acest limfom. Sensibilitatea raportată este de 83–100%, iar specificitatea de peste 90%. Testul poate evita, în unele cazuri, biopsia cerebrală.

Indicații

• Suspiciune de infecție a sistemului nervos cu EBV: meningită, encefalită, mielită sau afectare a nervilor, mai ales în cursul unei mononucleoze sau după aceasta.
• Pacienți cu infecție HIV/SIDA sau imunitate scăzută care au o leziune cerebrală: suspiciunea de limfom primar al sistemului nervos central.
• Investigarea meningitelor și encefalitelor cu cauză necunoscută, alături de testele pentru alte virusuri.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială. Lichidul cefalorahidian se recoltează de către medic, prin puncție lombară.

Recoltare

Metodă

PCR în timp real (real-time PCR).

Limita de detecție: 1,8 UI/µL (1.800 UI/mL).

Valori de referință

ADN EBV nedetectabil.

Interpretarea rezultatelor

ADN EBV detectat în LCR: susține diagnosticul unei boli a sistemului nervos produse de EBV. La un pacient cu HIV/SIDA și o leziune cerebrală, rezultatul pozitiv sugerează limfom primar al sistemului nervos central.

ADN EBV nedetectabil: nu s-a găsit ADN viral în probă, peste limita de detecție a metodei.

Limite și interferențe

Un rezultat negativ nu exclude o infecție a sistemului nervos cu EBV.

La pacienții cu SIDA pot apărea uneori rezultate fals pozitive sau fals negative. În cazurile neclare, limfomul primar al sistemului nervos central se confirmă sau se exclude prin biopsie cerebrală.

ADN-ul EBV poate apărea în LCR și în alte boli. EBV rămâne în limfocitele B ale persoanelor infectate. Când limfocitele pătrund în LCR în cursul unei inflamații cu altă cauză, ele pot aduce și ADN-ul viral. De aceea, un rezultat pozitiv se interpretează împreună cu tabloul clinic, celelalte analize ale LCR și imagistica.

Testul nu se folosește pentru screeningul persoanelor fără simptome.

Pentru diagnosticul mononucleozei se folosesc analizele de anticorpi:

• anticorpii VCA IgM;
• anticorpii EBNA-1 IgG.

Pentru monitorizarea pacienților cu transplant se folosește EBV-ADN cantitativ în sânge.