Index anticorpi IgG Herpes simplex virus 1/2 (LCR + ser)

Informații generale

Virusul Herpes simplex (HSV) este un virus ADN încapsulat, din familia Herpetoviridae.

Au fost diferențiate două variante naturale:

HSV tip 1 — infectează membranele mucoase ale ochiului, cavității bucale și joncțiunile cutaneo-mucoase ale feței.

HSV tip 2 — asociat cu leziunile genitale cutaneo-mucoase; herpesul genital reprezintă în prezent una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală.

Odată produsă infecția, virusul persistă în stadiu latent în ganglionii senzitivi, de unde poate iniția recurențe periodice. Pacienții imunocompromiși sunt mai susceptibili la reactivări.

Complicațiile neurologice

Virusurile herpetice pot determina complicații neurologice atât la primoinfecție, cât și prin reactivare.

HSV1 constituie una dintre cauzele episoadelor sporadice de encefalită severă la adult. Simptomatologia este nespecifică: prodrom pseudogripal, urmat de cefalee, febră, tulburări de comportament și de limbaj, crize epileptice focale sau generalizate. Caracteristica distinctivă o reprezintă interesarea predilectă a lobului temporal.

HSV2 poate genera meningită aseptică, encefalită neonatală, encefalită și meningoencefalită la adult, mielită acută, paralizie Bell, radiculonevrite, poliradiculonevrite și necroză acută retiniană.

Principiul testului

Testul evidențiază sinteza intratecală de anticorpi anti-HSV, adică producția de anticorpi specifici la nivelul sistemului nervos central.

Simpla prezență a anticorpilor în lichidul cefalorahidian nu este concludentă: aceștia pot proveni din sânge, prin difuziune pasivă, mai ales atunci când bariera hematoencefalică este alterată.

Indexul specific al anticorpilor reprezintă raportul dintre nivelul anticorpilor specifici și cel al anticorpilor totali, calculat comparativ în LCR și în ser. O valoare crescută indică sinteză intratecală de imunoglobuline.

Pentru diferențierea infecțiilor acute de cele cronice se utilizează analiza celularității lichidului cefalorahidian și evaluarea integrității barierei hematoencefalice, conform formulei Reiber.

Recomandări pentru determinare

Evidențierea sintezei intratecale de anticorpi anti-HSV 1/2 în afecțiuni neurologice acute asociate cu infecția herpetică.

Specimen și condiții de recoltare

Se recoltează obligatoriu două probe, în aceeași ședință: lichid cefalorahidian, prin puncție lombară, și sânge venos.

(datele preanalitice complete — recipiente, volume, stabilitate, metodă — de completat conform protocolului propriu)

Interpretarea rezultatelor

În bolile acute ale sistemului nervos central, detectarea anticorpilor cu sinteză intratecală devine posibilă după aproximativ 7–14 zile de la debut. Testarea prea precoce poate genera rezultate fals negative.

Un index specific crescut indică producția locală de anticorpi și susține implicarea HSV în tabloul neurologic.

Sinteza intratecală de anticorpi poate rămâne detectabilă luni sau ani, chiar și după un tratament complet sau în absența unei afectări neurologice evidente — motiv pentru care un index crescut nu confirmă automat o infecție activă la momentul testării.

Limite

Fereastra de 7–14 zile necesară apariției sintezei intratecale face testul inadecvat pentru diagnosticul precoce al encefalitei herpetice. În suspiciunea de encefalită HSV, investigația de primă intenție rămâne detecția ADN viral prin PCR din LCR, care se pozitivează încă din primele zile de boală.

Tratamentul antiviral se instituie de urgență, pe criterii clinice și imagistice, fără a aștepta rezultatele de laborator — întârzierea administrării de aciclovir influențează direct prognosticul.

Persistența îndelungată a sintezei intratecale limitează utilizarea testului în aprecierea activității bolii sau a răspunsului terapeutic.

Rezultatul se interpretează obligatoriu împreună cu celelalte date ale examenului LCR — citologie, proteinorahie, glicorahie —, cu imagistica cerebrală și cu tabloul clinic.