Enterovirus ARN(PCR) (Coxsackie, Echo, Polio, Rhino)

Enterovirusuri – ARN (PCR)

Ce sunt enterovirusurile

Enterovirusurile sunt un grup mare de virusuri cu ARN, din familia Picornaviridae. Se transmit:

• pe cale fecal-orală;
• prin secrețiile respiratorii.

Se înmulțesc în principal în tubul digestiv, unde produc de obicei o infecție fără simptome. Uneori se răspândesc în organism și produc boli ale altor organe.

Clasificarea clasică. Enterovirusurile au fost împărțite inițial în:

• virusuri polio: 3 tipuri;
• virusuri Coxsackie A: 23 de tipuri;
• virusuri Coxsackie B: 6 tipuri;
• virusuri ECHO (enteric cytopathogenic human orphan): aproximativ 30 de tipuri. Echovirusurile 22 și 23 au fost ulterior reclasificate ca parechovirusuri.

Enterovirusurile descoperite după 1970 au primit numere în continuare, de exemplu enterovirusurile 68–71.

Datorită vaccinării, virusurile polio sălbatice circulă astăzi doar într-un număr foarte mic de țări.

Ce boli produc

Enterovirusurile sunt cea mai frecventă cauză de meningită virală. La copii, sunt și o cauză foarte frecventă de infecții respiratorii superioare.

Afectarea sistemului nervos central:

• Meningita aseptică (virală). Enterovirusurile produc 80–92% dintre meningitele aseptice. Simptomele principale sunt durerea de cap și sensibilitatea la lumină (fotofobia). La persoanele cu imunitate normală, boala evoluează de obicei bine, fără sechele neurologice.
• Encefalita. Este mai rară, dar mai gravă decât meningita. Poate produce afectare localizată a creierului, asemănătoare encefalitei cu virus herpetic. Adulții cu imunitate scăzută și copiii cu agamaglobulinemie (lipsa anticorpilor) pot dezvolta o meningită sau o meningoencefalită cronică.
• Paralizia acută flască. Este produsă clasic de virusurile polio. O paralizie asemănătoare pot produce și enterovirusurile 70 și 71 sau virusul Coxsackie A7.

Alte boli:

• boala mână-picior-gură;
• herpangina (vezicule în gât);
• conjunctivita;
• miocardita și pericardita;
• infecții respiratorii ușoare, asemănătoare răcelii.

Nou-născuții infectați cu enterovirusuri pot avea forme grave, cu mortalitate ridicată. În bolile febrile ale nou-născutului, meningele sunt afectate frecvent.

Cum se pune diagnosticul

Deosebirea unei meningite cu enterovirus de alte infecții ale sistemului nervos este importantă pentru tratament. Meningita cu enterovirus nu necesită antibiotice sau antivirale. Confirmarea ei poate scurta spitalizarea și tratamentele inutile.

Metoda clasică era cultivarea virusului pe culturi de celule, care dura în medie 6 zile. Astăzi, detectarea ARN-ului viral prin PCR este metoda cea mai sensibilă și mai rapidă pentru diagnosticul infecțiilor nervoase cu enterovirusuri.

Virusul se poate căuta și în probe din căile respiratorii sau din materiile fecale. Acestea arată că virusul circulă în organism, dar nu dovedesc întotdeauna că el este cauza bolii.

Indicații

• Diagnosticul rapid al infecțiilor sistemului nervos central: meningită virală, encefalită, paralizie acută flască.
• Febră fără cauză aparentă la nou-născuți și sugari mici.
• Suspiciunea de miocardită sau pericardită virală.
• Boala mână-picior-gură sau herpangina cu forme severe sau atipice.
• Investigații epidemiologice: depistarea virusului în exsudatul faringian sau în materiile fecale.

Pregătirea pacientului

Nu este necesară o pregătire specială.

Recoltare

Metodă

PCR în timp real (real-time RT-PCR), test calitativ. Testul detectează toate tipurile de enterovirusuri, dar nu precizează tipul de virus.

Limita de detecție: 10 copii de ARN viral/probă.

Valori de referință

ARN de enterovirus nedetectabil.

Interpretarea rezultatelor

ARN detectat în lichidul cefalorahidian: confirmă o infecție a sistemului nervos cu enterovirus (meningită sau encefalită).

ARN detectat în exsudatul faringian sau în materiile fecale: arată că persoana este infectată cu un enterovirus. Enterovirusurile se pot elimina prin scaun timp de mai multe săptămâni după infecție, chiar și fără simptome. De aceea, rezultatul pozitiv din aceste probe susține diagnosticul doar dacă simptomele sunt compatibile.

ARN nedetectat: nu s-a găsit virus în probă.

Limite și interferențe

Un rezultat negativ nu exclude o infecție cu enterovirus. Cantitatea de virus din probă poate fi sub limita de detecție, mai ales dacă proba a fost recoltată târziu în evoluția bolii.

Persoanele fără simptome pot avea rezultat pozitiv, mai ales din materiile fecale. Testul nu se folosește pentru screeningul persoanelor sănătoase.

Testul nu precizează tipul de enterovirus. Rezultatul nu arată dacă este vorba de Coxsackie, ECHO sau alt tip.

Parechovirusurile sunt o cauză importantă de meningită și sepsis la sugarii mici. Ele pot să nu fie detectate de testele pentru enterovirusuri.

Alte cauze de meningită și encefalită virală se caută prin teste separate, de exemplu virusul varicelo-zosterian în LCR.