DHEA Dehidroepiandrosteron

DHEA (dehidroepiandrosteron) seric

Ce este DHEA

Dehidroepiandrosteronul (DHEA) este principalul hormon steroid cu 19 atomi de carbon din organismul uman:

• este produs de glanda suprarenală, sub controlul parțial al ACTH-ului, hormonul hipofizar care stimulează suprarenala;
• are o acțiune androgenică foarte slabă. Importanța lui vine din faptul că este precursorul, direct sau indirect, al majorității hormonilor sexuali: țesuturile periferice îl transformă în androgeni mai puternici (testosteron) sau în estrogeni.

Cea mai mare parte din DHEA circulă sub formă sulfatată, ca DHEA-S (sulfat de dehidroepiandrosteron), în concentrații de peste 100 de ori mai mari decât DHEA liber. În gonade și în piele, enzimele numite sulfataze pot transforma DHEA-S înapoi în DHEA. În practica clinică, cele două determinări aduc în general informații asemănătoare.

DHEA are un ritm zilnic: valorile sunt mai mari dimineața, după trezire, și scad pe parcursul zilei.

Nivelul de DHEA se schimbă mult cu vârsta:

• în viața fetală, suprarenala fătului produce cantități mari de DHEA, folosite de placentă pentru sinteza de estriol;
• după naștere, valorile scad cu peste 80% în câteva săptămâni și rămân mici până la adrenarhă. Adrenarha începe în jurul vârstei de 7–8 ani la fete și 8–9 ani la băieți. Este creșterea treptată a producției de androgeni a suprarenalei și precede pubertatea, fără să o declanșeze;
• la adult, valorile cresc până în jurul vârstei de 20 de ani, apoi scad treptat. După 40–60 de ani ajung la aproximativ 20% din nivelul maxim.

Indicații

• evaluarea hiperandrogenismului la femei: hirsutism (păr în exces cu distribuție masculină), acnee, tulburări de ciclu menstrual, amenoree. Se interpretează împreună cu ceilalți hormoni sexuali: testosteron, testosteron liber, SHBG, androstendion;
• sindromul ovarelor polichistice, ca parte a evaluării hormonale (vezi pachetul pentru ovare micropolichistice);
• suspiciunea de tumoră suprarenală secretantă de androgeni, mai ales când semnele de hiperandrogenism apar brusc sau sunt severe;
• hiperplazia congenitală de suprarenală, ca test complementar. Testul principal în acest caz este 17-OH progesteronul, împreună cu cortizolul;
• adrenarha prematură (apariția precoce a părului pubian sau axilar, a mirosului corporal de adult) la copii;
• suspiciunea de insuficiență suprarenală, împreună cu cortizolul și ACTH-ul;
• urmărirea tratamentului cu suplimente de DHEA.

Pregătirea pacientului

• Recoltarea se face à jeun (pe nemâncate), de preferință dimineața, pentru că DHEA are valori mai mari după trezire.
• Comunicați medicamentele și suplimentele luate, în special suplimentele cu DHEA, tratamentele hormonale și corticosteroizii.
• La femeile la vârsta fertilă, comunicați ziua ciclului menstrual.

Recoltare

Metodă

ELISA (imunoenzimatică).

Valori de referință

1,3–9,8 ng/mL

Valorile de DHEA depind mult de vârstă: sunt foarte mici la copii până la adrenarhă, maxime la adultul tânăr și scad progresiv după 30–40 de ani. Rezultatul se interpretează întotdeauna în funcție de vârstă și sex.

Transformarea unităților de măsură: ng/mL × 3,47 = nmol/L; nmol/L × 0,288 = ng/mL.

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute. Indică o producție crescută de androgeni de către suprarenală:

• creșterile ușoare la adult sunt de cele mai multe ori fără o cauză identificabilă (idiopatice);
• la femei, valorile crescute pot produce semne de hiperandrogenism: hirsutism, acnee, tulburări de ciclu. La bărbați, de regulă nu dau simptome;
• valorile de peste 5 ori limita superioară pot sugera o tumoră suprarenală secretantă de androgeni. DHEA/DHEA-S sunt crescute în peste 90% dintre aceste tumori. Valorile foarte mari la adult impun excluderea unei tumori suprarenale prin imagistică;
• în hiperplazia congenitală de suprarenală, valorile pot fi de 5–10 ori mai mari decât normal. Creșteri foarte mari la copiii mici sunt caracteristice deficitului de 3β-hidroxisteroid-dehidrogenază. În forma cea mai frecventă, deficitul de 21-hidroxilază, creșterile sunt mai mici. Diagnosticul se pune pe baza 17-OH progesteronului și a altor steroizi suprarenali, nu pe DHEA;
• la copii, valorile crescute pentru vârstă pot indica o adrenarhă prematură. Aceasta nu se asociază cu pubertate precoce sau cu talie finală redusă. Fetele cu adrenarhă prematură pot avea însă un risc mai mare de sindrom al ovarelor polichistice la vârsta adultă;
• la persoanele care iau suplimente cu DHEA, valorile crescute pot reflecta supradozarea. Supradozarea poate produce efecte androgenice, mai ales la femeile după menopauză.

Valori scăzute. Pot apărea:

• în insuficiența suprarenală, inclusiv boala Addison;
• în unele forme rare de hiperplazie congenitală de suprarenală (deficitul de StAR sau de 17α-hidroxilază);
• fiziologic, la vârstnici, prin scăderea producției odată cu vârsta.

Rezultatele se interpretează de medic, împreună cu examenul clinic și cu ceilalți hormoni: DHEA-S, testosteron, androstendion, prolactină, 17-OH progesteron.

Limite și interferențe

• DHEA variază în cursul zilei, fiind mai mare dimineața. Recoltarea la ore diferite poate da rezultate diferite. DHEA-S, aflat în concentrații mult mai mari, este mai stabil și se folosește mai des în practică.
• Intervalele de referință depind de vârstă și de metoda de dozare. Rezultatele obținute prin metode diferite (ELISA, cromatografie cu spectrometrie de masă) nu sunt direct comparabile.
• Suplimentele cu DHEA cresc valorile.
• Legătura dintre nivelul DHEA și starea de bine sau riscul de boală nu este pe deplin stabilită. Nu există ghiduri pentru tratamentul de substituție cu DHEA sau pentru monitorizarea lui, iar utilitatea acestui tratament este discutabilă în majoritatea situațiilor.
• Probele intens hemolizate sau lipemice pot da rezultate eronate.

Bibliografie:

1. Mayo Clinic Laboratories. Dehydroepiandrosterone (DHEA), Serum – Test Catalog (test ID: DHEA_, 81405).Accesat octombrie 2026.
2. Hucklebridge F, Hussain T, Evans P, Clow A. The diurnal patterns of the adrenal steroids cortisol and dehydroepiandrosterone (DHEA) in relation to awakening. Psychoneuroendocrinology. 2005;30(1):51–57.