Factor reumatoid

Factor reumatoid

Ce este factorul reumatoid

Factorii reumatoizi (FR) sunt un grup heterogen de autoanticorpi. Sunt îndreptați împotriva porțiunii Fc a imunoglobulinelor G (IgG) și formează complexe IgG–anti-IgG în sânge sau în lichidul sinovial. De obicei sunt anticorpi de tip IgM, dar pot fi și de tip IgG sau IgA.

În artrita reumatoidă:

• Frecvență: factorul reumatoid este crescut în peste 70% dintre cazuri și are un rol important în apariția manifestărilor din afara articulațiilor.
• Apariție înaintea bolii: uneori FR apare cu câțiva ani înainte de debut. În prezența lui, riscul de artrită reumatoidă este de 5–40 de ori mai mare decât la persoanele seronegative.
• Rolul în inflamație: FR nu declanșează inflamația din artrita reumatoidă, dar probabil o întreține și o amplifică.

Forma seropozitivă și forma seronegativă. După prezența sau absența factorului reumatoid, artrita reumatoidă este seropozitivă sau seronegativă. Pacienții seropozitivi au un risc mai mare de artrită erozivă, cu pierderea funcției articulare. Au și un risc mai mare de manifestări extraarticulare:

• noduli reumatoizi;
• afectare pulmonară;
• vasculită;
• sindrom Felty (neutropenie și splenomegalie asociate artritei reumatoide);
• polineuropatie;
• serozite;
• sindrom Sjögren secundar.

Specificitatea. Factorul reumatoid nu este specific artritei reumatoide. Apare și în alte boli ale țesutului conjunctiv și în infecții cronice (endocardită, tuberculoză, hepatită B). Unii factori reumatoizi se pot comporta ca proteine care precipită la frig (crioglobuline).

Indicații

• Diagnosticul diferențial și prognosticul bolilor inflamatorii articulare (artrite).
• Test de screening când se suspectează crioglobulinemie mixtă de tip II sau sindrom Sjögren.
• Monitorizarea periodică a pacienților cu sindrom Sjögren. Dispariția factorului reumatoid poate semnala debutul unui limfom.

Recoltare

Metodă

Latex-imunoturbidimetrie.

• Interval de măsurare: 3,5–90 UI/mL. Prin repetare automată cu diluție, intervalul se extinde până la 900 UI/mL.
• Limita de detecție: 3,2 UI/mL.

Valori de referință

< 14 UI/mL (adulți)

Interpretarea rezultatelor

• Criteriu de clasificare: prezența factorului reumatoid este unul dintre criteriile de clasificare a artritei reumatoide, atât în criteriile ACR din 1987, cât și în criteriile ACR/EULAR din 2010.
• Valorile mari sunt mai specifice pentru artrita reumatoidă.

Alte situații în care factorul reumatoid poate fi pozitiv:

Alte cauze:

• vârsta înaintată;
• infecții bacteriene: endocardită bacteriană subacută, salmoneloză, bruceloză, tuberculoză, sifilis;
• infecții virale: oreion, rubeolă, gripă, hepatită cronică activă;
• parazitoze: Trypanosoma, Plasmodium, Schistosoma, Trichinella;
• boli pulmonare: sarcoidoză, fibroză interstițială, silicoză, azbestoză;
• altele: colangită biliară primară (fosta ciroză biliară primitivă), cancere (mai ales leucemia și cancerul de colon).

Limite și interferențe

• Tipul de FR detectat: metodele uzuale detectează mai ales factorul reumatoid de tip IgM. Tipurile IgG și IgA sunt detectate doar parțial. Puțini pacienți cu artrită reumatoidă au FR IgG sau IgA fără FR IgM. Pentru aceste situații există testele separate factor reumatoid IgA, IgM și factor reumatoid IgG.
• FR pozitiv pe toate cele trei clase (IgM, IgG, IgA) este considerat specific artritei reumatoide. Valorile mari de FR IgG sau IgA se asociază adesea cu progresia leziunilor erozive. Manifestările extraarticulare se asociază mai ales cu FR IgA.
• Un rezultat negativ nu exclude artrita reumatoidă, mai ales dacă s-a făcut o singură determinare. Un marker mai sensibil și mai specific sunt anticorpii anti-CCP.
• Persoanele de peste 60 de ani: până la 20% pot avea valori ușor crescute, fără să aibă boala.
• După unele vaccinări, factorul reumatoid poate crește temporar.
• Gamapatiile monoclonale, mai ales de tip IgM (macroglobulinemia Waldenström), pot da foarte rar rezultate eronate.
• Hemoliza: peste 150 mg/dL hemoglobină poate scădea fals rezultatul. De aceea probele hemolizate nu se lucrează.
• Bilirubina și lipemia: nu interferă până la 25 mg/dL bilirubină și 1000 mg/dL lipemie.