Analiza microbiotei intestinale (bacterii si fungi)

Analiza microbiotei intestinale (bacterii și fungi) – cultură din materii fecale

Ce este analiza microbiotei intestinale

Microbiota intestinală este ansamblul microorganismelor care trăiesc în mod normal în intestin, cele mai multe în colon: bacterii, fungi (drojdii și mucegaiuri), virusuri și alte microorganisme. Are mai multe roluri:

• participă la digestia fibrelor alimentare;
• produce acizi grași cu lanț scurt, care hrănesc celulele mucoasei colonului;
• sintetizează unele vitamine (vitamina K, unele vitamine B);
• antrenează și reglează sistemul imunitar;
• împiedică înmulțirea microorganismelor patogene, ocupând spațiul și consumând nutrienții.

Compoziția microbiotei diferă mult de la o persoană la alta. Este influențată de:

• alimentație, în special consumul de fibre;
• vârstă și modul în care s-a făcut nașterea;
• tratamentele cu antibiotice, inhibitori ai pompei de protoni și alte medicamente;
• infecții, stres și boli cronice.

Termenul de disbioză (sau disbacterioză) descrie un dezechilibru al microbiotei: scăderea speciilor considerate benefice, înmulțirea excesivă a altor bacterii sau a fungilor, scăderea diversității. Dezechilibrele au fost asociate, în studii, cu boli inflamatorii intestinale, sindromul de colon iritabil, obezitatea, diabetul și bolile alergice. În majoritatea cazurilor nu este încă clar dacă disbioza este cauza sau consecința bolii, iar o definiție unanim acceptată a disbiozei nu există.

Analiza microbiotei prin cultură însămânțează proba de materii fecale pe medii de cultură și numără coloniile crescute pentru principalele grupe de bacterii (aerobe și anaerobe) și pentru fungi. Rezultatul arată, pentru fiecare grupă, dacă se află în intervalul de referință, sub acesta sau peste el. Mai multe despre subiect găsiți în articolele despre microbiota colonului și disbioza colonului.

Indicații

Analiza se efectuează la recomandarea medicului, ca investigație complementară, în:

• tulburări digestive cronice (balonare, flatulență, scaune modificate, disconfort abdominal), după excluderea cauzelor organice;
• sindromul de colon iritabil;
• tulburări de tranzit apărute după tratamente repetate cu antibiotice;
• suspiciunea de suprapopulare cu fungi (Candida și alte drojdii);
• evaluare complementară în bolile inflamatorii intestinale sau în bolile alergice, împreună cu alți markeri din materii fecale.

Pregătirea pacientului

• Sângerări active. Nu recoltați proba dacă aveți sângerări active din cauza hemoroizilor sau a menstruației.
• După colonoscopie sau clismă așteptați cel puțin 4 săptămâni înainte de recoltare.
• Cu 2–4 săptămâni înainte, la recomandarea medicului, se întrerupe tratamentul antiparazitar și antifungic. Suplimentele cu probiotice se opresc cu cel puțin 14 zile înainte de recoltare.
• Cu 14 zile înainte, la recomandarea medicului, se întrerupe tratamentul cu antibiotice, inhibitori ai pompei de protoni (omeprazol, pantoprazol, esomeprazol) și preparate cu bismut.
• Cu 2 zile înainte, se întrerup:
  • aspirina și alte antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu ibuprofenul);
  • supozitoarele rectale și clismele;
  • cărbunele activat;
  • betaina HCl și enzimele digestive;
  • antiacidele și laxativele;
  • uleiul mineral, uleiul de ricin și argila bentonitică.
• Medicamentele prescrise nu se opresc fără acordul medicului care le-a recomandat.
• Alimentația obișnuită se păstrează în zilele dinaintea recoltării.

Recoltare

Important: probele se predau la laborator de luni până miercuri, în maximum 2 zile de la recoltare, păstrate la temperatura camerei.

Instrucțiuni detaliate găsiți în ghidul cum se recoltează materiile fecale.

Metodă

Culturi bacteriene (aerobe și anaerobe) și fungice, cu numărarea coloniilor pentru fiecare grupă de microorganisme.

Valori de referință

Buletinul de rezultate include intervalele de referință pentru fiecare microorganism sau grupă testată, exprimate de regulă în unități formatoare de colonii pe gram de materii fecale (UFC/g).

Pentru sugari și copiii sub 3 ani nu există valori de referință standardizate. Microbiota se formează și se modifică rapid în primii ani de viață, cu variații mari de la un copil la altul.

Interpretarea rezultatelor

Rezultatul arată cum se situează fiecare grupă de microorganisme față de intervalul de referință:

• scăderea bacteriilor considerate protectoare (de exemplu bifidobacteriile și lactobacilii) poate apărea după tratamente cu antibiotice, la o alimentație săracă în fibre sau în unele boli intestinale cronice;
• creșterea unor bacterii asociate cu procese de putrefacție sau fermentație poate însoți tulburări de digestie și de tranzit;
• creșterea fungilor (drojdii, mucegaiuri) apare frecvent după antibiotice, în diabetul dezechilibrat sau în imunodepresie. Prezența în cantitate mică a drojdiilor de tip Candida în scaun este însă frecventă și la persoanele sănătoase.

Rezultatele se interpretează de medic, împreună cu simptomele, istoricul (tratamente, alimentație) și celelalte investigații. Un rezultat modificat nu stabilește singur un diagnostic și nu indică automat un tratament.

Pentru evaluarea inflamației intestinale sau a sângerărilor, analiza se completează cu markeri specifici: calprotectina fecală, testul de hemoragii oculte.

Limite și interferențe

• Cultura nu evidențiază toată microbiota. Majoritatea bacteriilor intestinale nu cresc pe medii de cultură. Analiza evaluează doar grupele cultivabile și nu poate măsura diversitatea globală a microbiotei.
• Consensul internațional din 2024 privind testarea microbiomului (Lancet Gastroenterology & Hepatology) consideră că:
  • metodele de referință pentru studiul microbiomului sunt cele de secvențiere;
  • cultura este utilă pentru identificarea microorganismelor patogene, dar nu poate înlocui profilul complet al microbiotei;
  • dovezile actuale nu susțin încă folosirea de rutină a testării microbiotei în practica clinică.
• Analiza nu înlocuiește investigațiile pentru infecții digestive: coprocultura, examenul coproparazitologic, toxinele Clostridioides difficile.
• Factori care modifică rezultatul:
  • antibioticele, probioticele, antifungicele, inhibitorii pompei de protoni și laxativele luate în perioada dinaintea recoltării;
  • colonoscopia sau clisma recentă;
  • transportul întârziat sau la temperatură necorespunzătoare a probei.
• Compoziția microbiotei variază în timp, chiar și de la o zi la alta. O singură determinare reflectă doar momentul recoltării.

Bibliografie:

1. Porcari S, Mullish BH, Asnicar F, Ng SC, Zhao L et al. International consensus statement on microbiome testing in clinical practice. Lancet Gastroenterol Hepatol. 2025;10(2):154–167.
2. Hou K, Wu ZX, Chen XY et al. Microbiota in health and diseases. Signal Transduct Target Ther. 2022;7:135.
3. Lozupone CA, Stombaugh JI, Gordon JI, Jansson JK, Knight R. Diversity, stability and resilience of the human gut microbiota. Nature. 2012;489:220–230.