Cadmiu in urina

Cadmiu în urină

Ce este cadmiul

Cadmiul este un metal greu toxic, alb-argintiu, care se găsește în natură în minereurile de zinc. Se folosește în industrie la:

• bateriile nichel-cadmiu;
• pigmenți pentru materiale plastice, ceramică, sticlă și emailuri;
• acoperiri și placări metalice (galvanizare);
• stabilizatori pentru PVC, aliaje, celule solare și semiconductori.

Surse de expunere:

• alimentația: la nefumători, alimentele sunt sursa principală. Exemple: legumele cu frunze, cartofii, cerealele, arahidele, soia, semințele de floarea-soarelui;
• fumatul: la fumători, fumul de țigară este cea mai frecventă sursă. Un pachet pe zi crește aportul zilnic de cadmiu cu aproximativ 25%;
• expunerea profesională, mai ales prin inhalare: sudori, mecanici auto, strungari, muncitori din industria bateriilor, a pigmenților și a galvanizării.

Efectele cadmiului:

• rinichiul este principalul organ afectat. Disfuncția renală se instalează lent, de-a lungul anilor, și se manifestă prin proteinurie. Modificările tubilor renali proximali pot apărea înaintea insuficienței renale evidente. Pot apărea și litiaza renală și insuficiența renală cronică;
• la nivelul oaselor apar osteomalacia și leziuni scheletice;
• la nivelul plămânilor:
  • inhalarea acută a unor cantități mari produce pneumonită chimică și edem pulmonar, care poate fi fatal;
  • inhalarea cronică produce bronhopneumopatie obstructivă cronică (emfizem);
• fumatul, ca sursă de cadmiu, a fost asociat și cu toxicitate asupra reproducerii, la bărbați și la femei.

Cadmiul este cancerigen. Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC) clasifică cadmiul și compușii săi în grupa 1: cancerigeni pentru om. Expunerea profesională crește riscul de cancer pulmonar. Studiile sugerează și un risc crescut de cancer de prostată, de rinichi și de vezică urinară.

Ce arată analiza. Cadmiul în urină reflectă, în principal, încărcarea totală a organismului cu cadmiu, acumulată în timp. Spre deosebire de el, cadmiul în sânge reflectă expunerea recentă. La expunerile cronice foarte mari, după ce rinichiul este saturat, cadmiul urinar reflectă și expunerea recentă.

Indicații

• Monitorizarea expunerii cronice la cadmiu și estimarea încărcării organismului.
• Monitorizarea expunerii profesionale la lucrătorii din industriile care folosesc cadmiu, împreună cu cadmiul în sânge și cu evaluarea funcției renale.
• Evaluarea unei suspiciuni de intoxicație cronică cu metale grele, eventual în cadrul unui panel, de exemplu metale toxice în urină – panel de bază sau metale toxice în urină – panel extins.

Pregătirea pacientului

• Pentru monitorizarea expunerii profesionale, momentul recoltării nu este important.
• Substanțe de contrast. Dacă pacientul a făcut o investigație cu substanță de contrast pe bază de gadoliniu sau iod, urina se recoltează după cel puțin 96 de ore.
• Sonda urinară. Nu se recoltează urina din sonda urinară, pentru că dă frecvent valori fals crescute.
• Urina din 24 de ore se recoltează după instrucțiunile din articolul cum se recoltează urina din 24 de ore. Se notează cantitatea totală de urină.
• Medicul trebuie informat dacă pacientul este fumător.

Recoltare

Important: urina se recoltează fără conservanți, în recipient de plastic fără capac metalic, și se păstrează la frigider (2–8 °C).

Metodă

Spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS).

Valori de referință

Transformarea unităților de măsură:

• µg/L × 8,897 = nmol/L;
• nmol/L × 0,112 = µg/L.

Interpretarea rezultatelor

Valori în intervalul de referință. Indică o încărcare cu cadmiu specifică populației generale. La fumători, valorile sunt în mod obișnuit mai mari.

Valori crescute:

• o excreție de cadmiu peste 3 µg/g creatinină indică o expunere semnificativă. Aceasta este și valoarea-limită din standardul OSHA (SUA);
• indicele biologic de expunere (BEI) ACGIH este de 5 µg/g creatinină;
• la valori sub 10 µg/g creatinină, afectarea renală este puțin probabilă.

De ce se raportează la creatinină. Concentrația urinei variază de la o probă la alta. Rezultatul raportat la creatinina urinară corectează această variație. Urina din 24 de ore reduce și ea fluctuațiile întâlnite la probele spontane.

Evaluarea efectelor asupra rinichilor. La expunerea cronică se evaluează:

• creatinina și clearance-ul la creatinină;
• proteinele totale urinare;
• beta-2 microglobulina urinară, un indicator sensibil al afectării tubulare produse de cadmiu. La lucrătorii expuși, o valoare de peste 300 µg/g creatinină sugerează o posibilă afectare renală incipientă.

Rezultatul se interpretează de medic (de medicina muncii, toxicolog sau nefrolog), împreună cu istoricul expunerii, cadmiul în sânge și testele de funcție renală.

Limite și interferențe

• Recoltarea din sonda urinară dă frecvent valori fals crescute: cauciucul sondei conține urme de cadmiu, care trec în urină.
• Substanțele de contrast cu gadoliniu sau iod interferă cu determinarea metalelor prin ICP-MS. Urina se recoltează după cel puțin 96 de ore de la administrare.
• Conservanții. Conservanții folosiți pentru sumarul de urină pot conține metale și pot modifica rezultatul. Pentru cadmiu se recoltează o probă separată, fără conservanți.
• Contaminarea. Recipientele cu capac metalic sau neadecvate pot contamina proba.
• Fumatul crește valorile. Rezultatul se interpretează în funcție de statutul de fumător.
• Probele spontane variază mai mult decât urina din 24 de ore. De aceea, rezultatul se raportează la creatinină.

Bibliografie:

1. Mayo Clinic Laboratories. Cadmium, 24 Hour, Urine (CDU, 8678). Test Catalog.
2. Mayo Clinic Laboratories. Cadmium/Creatinine Ratio, Random, Urine (CDUCR). Test Catalog.
3. Labcorp. Cadmium, Urine (072249). Test Menu.
4. Agency for Toxic Substances and Disease Registry (ATSDR). Cadmium Toxicity – Case Studies in Environmental Medicine: Clinical Assessment; Laboratory Tests. CDC.
5. CAREX Canada. Cadmium – Carcinogen Profile.