Chlamydia trachomatis PCR (secretie genitala, urina)

Chlamydia trachomatis – ADN (PCR) în secreție genitală / urină

Ce este testul PCR pentru Chlamydia trachomatis

Chlamydia trachomatis este o bacterie Gram-negativă care se înmulțește obligatoriu în interiorul celulelor. Este una dintre cele mai frecvente cauze de infecții cu transmitere sexuală. OMS estimează aproximativ 128,5 milioane de infecții noi la adulții de 15–49 de ani în 2020.

Serotipurile bacteriei produc boli diferite:

• serotipurile A–K: infecțiile urogenitale obișnuite (cervicită, uretrită), infecțiile rectale și faringiene, conjunctivita. Tot din acest grup fac parte și tulpinile care produc trahomul;
• serotipurile L1–L3: limfogranulomatoza venerică (LGV), o formă invazivă. Afectează mai ales rectul (proctită) și ganglionii inghinali.

Infecția este de cele mai multe ori fără simptome:

• la 70–95% dintre femei și la peste jumătate dintre bărbați;
• infecțiile rectale și faringiene sunt de obicei asimptomatice;
• la femei, când apar, simptomele pot fi: secreție vaginală modificată, sângerări între menstruații sau după contactul sexual, usturime la urinare, durere pelvină. La examenul ginecologic se poate vedea o cervicită mucopurulentă;
• la bărbați, când apar, simptomele sunt: uretrită cu secreție, usturime la urinare, durere testiculară (epididimită).

Complicații ale infecției netratate:

• la femei:
  • boala inflamatorie pelvină (BIP): în studiile mai vechi, până la 30% dintre femeile netratate au făcut BIP;
  • dintre femeile cu BIP simptomatică, aproximativ 20% devin infertile;
  • sarcina ectopică;
  • durerea pelvină cronică;
  • perihepatita (sindromul Fitz-Hugh–Curtis);
• la bărbați: epididimita, la o minoritate dintre cei infectați;
• artrita reactivă: rară, aproximativ 30–40 de cazuri la 100.000 de infecții, mai ales la bărbații tineri;
• la nou-născut: se poate transmite la naștere. Riscul de transmitere este de 50–75%. Poate produce conjunctivităsau pneumonie.

Testul PCR detectează ADN-ul bacteriei direct în probă. Detecția prin teste de amplificare a acizilor nucleici (NAAT, din care face parte PCR) este metoda recomandată pentru diagnosticul infecției cu C. trachomatis. Testul folosit la NPA identifică separat serotipurile A–K și serotipurile L1–L3 (LGV).

Indicații

Simptome sau semne de infecție:

• uretrită la bărbat;
• secreție cervicală sau vaginală, la o persoană cu risc de infecții cu transmitere sexuală;
• epididimită sau orhiepididimită acută;
• durere pelvină acută sau boală inflamatorie pelvină;
• proctită;
• conjunctivită purulentă.

Screening la persoanele fără simptome:

• femeile active sexual sub 25 de ani, anual;
• persoanele cu un partener nou sau cu mai mulți parteneri în ultimul an;
• persoanele al căror partener are o infecție cu transmitere sexuală.

În sarcină:

• la prima consultație prenatală;
• reluat în trimestrul III la femeile sub 25 de ani și la cele cu risc.

Alte situații:

• înainte de întreruperea de sarcină sau de proceduri intrauterine;
• după tratament:
  • retestarea la aproximativ 3 luni, pentru depistarea reinfecției;
  • testul de vindecare la 4 săptămâni, în sarcină și în situațiile indicate de medic.

Testul se face și ca parte a pachetului de boli cu transmitere sexuală (Chlamydia, Neisseria, Mycoplasma, Ureaplasma) și a pachetului extins. Mai multe despre aceste infecții găsiți în articolul despre bolile cu transmitere sexuală.

Pregătirea pacientului

• Urina (bărbați): se recoltează primul jet de urină (până la 20 mL). Recoltarea se face la cel puțin 1 oră de la urinarea anterioară.
• Secreția endocervicală (femei): se recoltează de către medicul ginecolog, la examenul ginecologic.
• Tratamentul antibiotic: recoltarea se face, de preferat, înainte de începerea tratamentului antibiotic.

Recoltare

Metodă

PCR multiplex direct, fără extracție prealabilă a ADN-ului, cu detecție prin hibridizare inversă pe membrană.

Testul are:

• control intern (gena β-globinei umane), care verifică dacă proba conține suficient material și dacă amplificarea a funcționat;
• sistem anti-contaminare (UNG).

Valori de referință

Nedetectabil (negativ).

Interpretarea rezultatelor

ADN C. trachomatis detectabil (serotipuri A–K). Arată o infecție cu Chlamydia trachomatis, chiar dacă pacientul nu are simptome. Măsurile care urmează sunt:

• tratamentul antibiotic, la recomandarea medicului;
• evaluarea și tratarea partenerilor sexuali din ultimele 60 de zile;
• retestarea la aproximativ 3 luni după tratament, pentru că reinfecțiile sunt frecvente;
• testarea și pentru alte infecții cu transmitere sexuală, de exemplu Neisseria gonorrhoeae sau sifilis.

ADN C. trachomatis detectabil (serotipuri L1–L3). Susține diagnosticul de limfogranulomatoză venerică (LGV). LGV necesită un tratament mai lung decât infecția obișnuită și evaluare de către medicul specialist.

ADN C. trachomatis nedetectabil. Bacteria nu a fost găsită în proba analizată. Rezultatul nu exclude o infecție în alte locuri decât cel recoltat, de exemplu infecția rectală sau faringiană, care se testează din probe recoltate de la nivelul respectiv.

Testul de vindecare (când este indicat) se face la cel puțin 4 săptămâni după terminarea tratamentului. Mai devreme, testul poate rămâne pozitiv din cauza ADN-ului bacteriilor moarte.

Rezultatul se interpretează de medic, împreună cu simptomele și cu riscul de expunere.

Limite și interferențe

• Recoltarea necorespunzătoare poate da rezultate fals negative. Exemple:
  • material celular insuficient;
  • urina recoltată la mai puțin de o oră de la urinarea anterioară;
  • urina din jetul mijlociu, în loc de primul jet.

  Controlul intern (β-globina) semnalează o probă necorespunzătoare sau inhibarea reacției.

• ADN-ul bacteriilor moarte poate fi detectat mai multe săptămâni după tratament. Din acest motiv, testul nu se repetă mai devreme de 4 săptămâni după terminarea tratamentului.
• Proba la femei. Ghidurile consideră tamponul vulvo-vaginal sau secreția cervicală probele de elecție. Urina la femei este mai puțin sensibilă și se folosește doar dacă alte probe nu sunt disponibile.
• Infecțiile extragenitale (rectale, faringiene) nu sunt detectate dintr-o probă genitală sau din urină.
• Un rezultat pozitiv arată prezența ADN-ului, nu neapărat a bacteriilor viabile.