Biotinidaza – activitate

Biotinidaza – activitate

Ce este biotinidaza

Biotinidaza este enzima care reciclează biotina (vitamina H, B7), un cofactor solubil în apă necesar funcționării mai multor carboxilaze. Enzima eliberează biotina liberă din biocitină și din peptidele care conțin biotină, atât din alimente, cât și din proteinele proprii ale organismului, la reciclarea lor. Biotina liberă este apoi reutilizată de carboxilaze.

Deficitul de biotinidază este o boală ereditară autosomal recesivă, produsă de variante patogene ale genei BTD. Fără enzimă, organismul nu poate recupera biotina și apare o carență de biotină chiar dacă aportul alimentar este normal. Se descriu două forme:

• Deficit profund: activitate sub 10% din media normală. Frecvență: aproximativ 1 din 137.000 de nou-născuți.
• Deficit parțial: activitate de 10–30% din media normală. Frecvență: aproximativ 1 din 110.000 de nou-născuți.

Incidența combinată este de aproximativ 1 din 61.000, iar aproximativ 1 din 120 de persoane este purtătoare. Incidența este mai mare în populațiile cu consangvinitate frecventă.

Deficitul profund netratat debutează între o săptămână și 10 ani de viață, în medie la 3,5 luni. Se manifestă prin:

• convulsii, hipotonie, ataxie;
• întârziere în dezvoltare;
• erupții cutanate, căderea părului (alopecie);
• atrofie optică și probleme de vedere.

Aproximativ 76% dintre copiii simptomatici netratați au pierdere de auz neurosenzorială. La copiii mai mari și la adulții netratați pot apărea neuropatie optică și mielopatie, uneori diagnosticate inițial greșit ca scleroză multiplă. Formele profunde netratate pot evolua spre comă și deces.

Deficitul parțial are manifestări mai ușoare, de obicei doar în situații de stres (infecții), uneori doar cutanate. Debutul poate fi oricând, de la sugar la adult.

Tratamentul este simplu: biotină liberă administrată oral, toată viața. Copiii descoperiți prin screening neonatal și tratați înainte de apariția simptomelor se dezvoltă normal. La copiii tratați după apariția simptomelor:

• convulsiile și anomaliile biochimice se corectează rapid, iar leziunile cutanate se ameliorează;
• pierderea de auz, atrofia optică și întârzierea în dezvoltare pot rămâne permanente.

De aceea, deficitul de biotinidază este inclus în multe programe de screening neonatal.

Indicații

• Confirmarea unui rezultat anormal la screeningul neonatal (făcut din picătura de sânge uscată, de exemplu în newborn screening extins). Determinarea activității biotinidazei în ser este testul preferat pentru diagnostic.
• Copii cu convulsii, hipotonie, întârziere în dezvoltare, alopecie, erupții cutanate, pierdere de auz sau atrofie optică de cauză neexplicată.
• Adulți cu neuropatie optică sau mielopatie neexplicată.
• Evaluarea ulterioară a unor acidurii organice. Deficitul de holocarboxilază sintetază are manifestări asemănătoare, dar activitatea biotinidazei este normală, așa că testul le deosebește. Profilul acizilor organici în urină separă deficitul multiplu de carboxilaze de deficitele izolate.
• Testarea fraților unui copil afectat, chiar dacă sunt asimptomatici, și testarea părinților.

Pregătirea pacientului

• Se recomandă un post de 8 ore înainte de recoltare. Alte recomandări sunt în articolul Cum te pregătești pentru recoltarea de sânge.
• Menționați tratamentul cu sulfamide (sulfonamide), care poate interfera cu testul.
• Menționați tratamentul cu biotină și suplimentele care o conțin.

Recoltare

Important: serul se separă imediat după recoltare și se congelează. Păstrarea necorespunzătoare degradează enzima și poate da o activitate fals scăzută.

Metodă

Metoda este fotometrică (colorimetrică). Biotinidaza din ser scindează un substrat sintetic și eliberează p-aminobenzoat. Cantitatea de p-aminobenzoat se măsoară colorimetric, la 546 nm, și este proporțională cu activitatea enzimei.

Valori de referință

Biotinidază – activitate: 4,2–12,8 U/L

Interpretarea rezultatelor

Activitate scăzută.

• Sub 10% din media normală: deficit profund de biotinidază.
• 10–30% din media normală: deficit parțial de biotinidază.
• Între valorile persoanelor afectate și cele normale: de obicei purtători (heterozigoți). Starea de purtător poate fi identificată din activitatea enzimei cu o acuratețe de aproximativ 95%.

Valori la limita inferioară a intervalului de referință pot apărea în deficitul parțial. Valori sub 3,5 U/L apar ocazional și la persoane neafectate. De aceea, un rezultat scăzut se confirmă prin testare genetică.

Confirmarea diagnosticului. Se face prin secvențierea genei BTD, care detectează aproximativ 99% dintre variantele patogene. Unele variante se asociază cu deficit profund, altele cu deficit parțial, dar legătura genotip–fenotip nu este pe deplin stabilită. Pentru o interpretare corectă a activității enzimatice, se recomandă testarea în paralel a părinților.

Rezultate fals scăzute pot apărea:

• la prematuri (la screeningul neonatal);
• când proba nu a fost păstrată corespunzător și enzima s-a degradat.

Activitate normală. Exclude deficitul de biotinidază. La un copil cu tablou de deficit multiplu de carboxilaze, o activitate normală orientează spre deficitul de holocarboxilază sintetază, care debutează de obicei înaintea vârstei de 3 luni. Acizii organici urinari pot fi normali chiar și la pacienții simptomatici cu deficit de biotinidază, așa că un profil normal nu exclude boala.

Urmărirea tratamentului. Dacă simptomele reapar sub tratament cu biotină, se verifică profilul acizilor organici urinari, pentru a afla dacă tratamentul este urmat corect. Ouăle crude se evită: avidina din albușul crud leagă biotina și împiedică absorbția ei. Ouăle bine fierte nu au acest efect.

Limite și interferențe

• Sulfamidele (sulfonamidele) pot interfera cu testul dacă proba este recoltată în timpul tratamentului.
• Hemoliza intensă face proba neconformă. Lipemia și icterul nu afectează rezultatul.
• Dieta bogată în biotină poate masca manifestările clinice, chiar dacă activitatea biotinidazei este scăzută.
• Biotina în doze mari interferă cu alte analize. Nu afectează determinarea biotinidazei, dar poate denatura imunoanalizele bazate pe sistemul biotină–streptavidină. Exemplele raportate:
  • TSH fals scăzut și FT4 fals crescut, cu rezultate care imită boala Graves, la doze de 10–300 mg/zi. O singură doză de 10 mg poate modifica testele tiroidiene efectuate în următoarele 24 de ore;
  • NT-proBNP fals scăzut;
  • troponină fals scăzută (FDA a raportat un deces asociat unei astfel de erori);
  • modificări ale 25-OH vitaminei D.

  La copiii cu deficit de biotinidază tratați cu biotină (mediana 10 mg/zi), aproximativ 59% au avut FT3 și/sau FT4fals crescute pe una dintre platformele testate. Interferența a depins de nivelul biotinei din sânge, nu de doză. Pacienții tratați cu biotină trebuie să anunțe acest lucru înaintea oricărei analize hormonale.

• Tratamentul anticonvulsivant de durată (carbamazepină, primidonă, fenitoină, fenobarbital) a fost asociat cu niveluri mai mici de biotină în sânge. Acest efect privește biotina, măsurată prin analiza vitamina H (biotina), nu activitatea biotinidazei.

Bibliografie

1. Wolf B. Biotinidase deficiency. In: Adam MP, Feldman J, Mirzaa GM, et al., editors. GeneReviews® [Internet]. Seattle (WA): University of Washington, Seattle; 1993–2026. Publicat inițial 24.03.2000, revizuit 19.02.2026. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1322/
2. Mayo Clinic Laboratories. Test BIOTS: Biotinidase, Serum. Test Catalog [online]. Accesat la 21.10.2026.
3. National Institutes of Health, Office of Dietary Supplements. Biotin – Fact sheet for health professionals [online]. Accesat la 21.10.2026. https://ods.od.nih.gov/factsheets/biotin-healthprofessional/
4. Canda E, Kalkan Uçar S, Çoker M. Biotinidase deficiency: prevalence, impact and management strategies. Pediatric Health Med Ther. 2020;11:127–133. https://doi.org/10.2147/PHMT.S198656
5. Paketçi A, Köse E, Gürsoy Çalan Ö, et al. Serum level of biotin rather than the daily dosage is the main determinant of interference on thyroid function assays. Horm Res Paediatr. 2019;92(2):92–98. https://doi.org/10.1159/000502740
6. El Moussaoui S, Bennaoui F, El Idrissi Slitine N, Houcar O, Maoulainine FMR. Biotinidase deficiency in a newborn. J Neonatal Perinatal Med. 2020;13(1):139–141. https://doi.org/10.3233/NPM-180130