Vitamina H (biotină)

Informații generale

Biotina, cunoscută și ca vitamina H sau vitamina B7, este o vitamină hidrosolubilă din complexul B.

Spre deosebire de alte vitamine, care provin exclusiv din alimentație, biotina poate fi sintetizată și de flora bacteriană de la nivelul intestinului gros.

Rol metabolic. Funcționează ca și cofactor enzimatic în transferul CO₂, în cadrul metabolismului lipidic, glucidic și proteic. Participă totodată la metabolismul niacinei, la degradarea aminoacizilor, la formarea purinelor — implicată în producerea acizilor nucleici — și interacționează cu histonele prin intermediul biotinil-transferazei.

Surse alimentare: carne de pasăre, în special organe (ficat, rinichi), produse lactate, gălbenuș de ou, stridii, homar, somon, ton, macrou, hering, avocado, banane, căpșuni, pepene verde, grapefruit, coacăze negre, stafide, nuci, ciuperci, mazăre verde, conopidă, drojdie de bere, germeni de grâu, fasole, linte, tărâțe de ovăz, pâine din cereale integrale, fulgi de ovăz, unt de arahide.

Ouăle consumate crude împiedică absorbția biotinei, prin avidina conținută în albuș. Vitamina este stabilă la căldură, dar sensibilă la lumină și la oxigen.

Doza zilnică recomandată: 300 μg pentru adulții sănătoși și pentru gravide; aproximativ 350 μg pentru femeile care alăptează.

Semnificație clinică

Deficitul de biotină este rar, întrucât necesarul zilnic este redus, vitamina se regăsește într-o gamă largă de alimente, iar organismul o produce parțial prin flora intestinală.

Contexte în care apare deficitul:

• alimentația parenterală nesuplimentată cu biotină
• bolile ereditare ale metabolismului biotinei

Cele mai cunoscute forme de tulburare metabolică sunt deficiența de biotinidază și cea de holocarboxilaz-sintetază.

Absența piruvat-carboxilazei biotin-dependente, a propionil-CoA carboxilazei, a metilcrotonil-CoA carboxilazei și a acetil-CoA carboxilazei poate determina deficiența carboxilazică multiplă, afecțiune amenințătoare de viață. Întârzierea intervenției terapeutice cu biotină poate conduce la tulburări mentale și neurologice ireversibile.

Manifestările deficitului: oboseală, anorexie, greață, anemie, alopecie, dermatită seboreică, piele excesiv de uscată sau de grasă, colorație cenușie a mucoasei bucale și faringiene, glosită, mialgii, hiperestezie, conjunctivită, stări depresive, convulsii.

Toxicitatea biotinei nu a fost demonstrată.

Recomandări pentru determinare

Evaluarea deficitului de biotină, în special la persoanele cu tulburări la nivelul tegumentelor și fanerelor.

Valori de referință

250 ng/L

Interpretarea rezultatelor

Concentrațiile plasmatice scăzute se datorează nutriției parenterale fără suplimentare cu biotină sau bolilor ereditare ale metabolismului acestei vitamine.

O valoare sub limita intervalului de referință impune tratament substitutiv.

Limite și interferențe

Antibioticele reduc nivelul de biotină, prin distrugerea florei intestinale responsabile de sinteza acesteia. Același efect îl au medicamentele anticonvulsivante.

Expunerea probei la lumină, hemoliza și decongelarea fac determinarea neinterpretabilă.

O secțiune care merită adăugată pe pagină

Biotina în doze mari — frecvent prezentă în suplimentele pentru păr și unghii, uneori în concentrații de 5–10 mg — interferă cu numeroase determinări imunochimice care folosesc sistemul biotină-streptavidină: hormoni tiroidieni, TSH, troponină, markeri tumorali, vitamina B12, hormoni de fertilitate.

Interferența poate genera rezultate fals crescute sau fals scăzute, cu potențial de decizie clinică eronată — sunt documentate cazuri de hipertiroidism diagnosticat eronat la pacienți care luau suplimente cu biotină.

Recomandarea standard este întreruperea suplimentării cu minimum 8 ore înaintea recoltării, iar pentru doze foarte mari cu 48–72 de ore.

Această informație aparține paginii despre biotină mai mult decât oricărei alte pagini de pe site: pacientul care cumpără suplimente cu biotină ajunge aici, nu la pagina de TSH. Merită o secțiune distinctă, cu titlu explicit — e și conținut util, și diferențiator față de descrierile standard ale concurenței.