Bartonella henselae – serologie

Bartonella henselae – serologie (anticorpi IgM și IgG)

Ce este serologia pentru Bartonella henselae

Bartonella henselae este un bacil Gram-negativ mic, agentul bolii ghearelor de pisică. Pisicile sunt rezervorul și vectorul bacteriei. Omul se infectează în următoarele moduri:

• prin zgârietura sau mușcătura unei pisici, mai ales a puilor de pisică;
• prin contactul salivei sau al secrețiilor animalului cu o leziune a pielii;
• prin puricii de pisică.

Din același gen, Bartonella quintana produce febra de tranșee și se transmite prin păduchele de corp.

Boala ghearelor de pisică este o cauză frecventă de adenopatie la copii și adulții tineri. În unele serii, 55% dintre pacienți au avut sub 18 ani. Mai multe despre boală găsiți în articolul despre infecția cu Bartonella henselae.

Forma tipică:

• Leziunea primară. La peste 90% dintre pacienți apare o papulă roșiatică de 3–5 mm la locul inoculării, la 3–10 zile după contact. În 1–3 săptămâni leziunea trece prin stadiile de maculă sau veziculă, apoi papulă sau pustulă. Se vindecă fără cicatrice.
• Adenopatia regională. Apare de obicei la aproximativ 2 săptămâni de la contact (între 5 și 50 de zile). La mai mult de jumătate dintre pacienți este afectat un singur ganglion. Localizări:
  • axilar și epitrohlear: 46%;
  • cervical și submandibular: 26%;
  • femural și inghinal: 17,5%;
  • preauricular: 7%;
  • clavicular: 2%.

  În 10–20% din cazuri sunt afectate mai multe regiuni ganglionare. Ganglionii supurează la 10–30% dintre pacienți.

• Simptomele generale. Apar la aproximativ jumătate dintre pacienți: febră, oboseală, stare generală alterată.
• Evoluția. La persoanele imunocompetente boala se vindecă spontan în 2–4 luni. Adenopatia poate persista uneori 1–2 ani.

Formele atipice apar la un procent mic de pacienți:

• sindromul oculoglandular Parinaud (2–3%): conjunctivită și adenopatie preauriculară;
• neuroretinita: pierdere unilaterală și nedureroasă a vederii, cu scotom central. Recuperarea se face în 1–3 luni, fără pierdere permanentă a vederii;
• encefalopatia (2–4%): apare la 1–6 săptămâni după adenopatie, cu confuzie care poate progresa până la comă. Recuperarea este de obicei completă;
• forma hepatosplenică: febră prelungită și leziuni ale ficatului și splinei;
• osteomielita (rar) și endocardita. Bartonella produce aproximativ 3% dintre endocardite;
• eritemul nodos (sub 1%).

La pacienții imunodeprimați (HIV, transplant, imunosupresie), infecția poate produce:

• febră persistentă sau recurentă, cu bacteriemie;
• angiomatoză bacilară: tumori vasculare ale pielii și ale țesutului subcutanat, asemănătoare sarcomului Kaposi, care progresează fără tratament;
• peliosis bacilar: cavități pline cu sânge, în principal în ficat.

Serologia detectează în ser anticorpii IgM și IgG produși împotriva bacteriei, prin imunofluorescență indirectă.

Indicații

• Diagnosticul infecției cu Bartonella, mai ales când pacientul a fost zgâriat sau mușcat de o pisică.
• Adenopatie regională de cauză neexplicată la copii și adulți tineri.
• Febră prelungită de cauză necunoscută.
• Suspiciunea de forme atipice: sindrom Parinaud, neuroretinită, encefalopatie, afectare hepatosplenică.
• Diagnosticul diferențial al adenopatiilor, împreună cu serologia pentru virusul Epstein-Barr, citomegalovirus și Toxoplasma gondii.

Pregătirea pacientului

• Recoltarea se face de preferință à jeun (pe nemâncate). Recomandările generale sunt în articolul Cum te pregătești pentru recoltarea de sânge.
• Menționați laboratorului contactul cu pisici și data aproximativă a zgârieturii sau a debutului simptomelor.

Recoltare

Metodă

Testul folosește imunofluorescența indirectă (IFA), semicantitativ.

1. Serul pacientului, diluat succesiv, se pune pe lame acoperite cu celule infectate cu Bartonella.
2. Anticorpii IgM sau IgG legați de bacterii se văd cu un anticorp antiuman marcat fluorescent, la microscopul cu fluorescență.
3. Rezultatul se exprimă ca titru: ultima diluție la care fluorescența mai este vizibilă.

Valori de referință

• Bartonella IgM: Negativ
• Bartonella IgG: Negativ

Interpretarea rezultatelor

IgM pozitiv. Sugerează o infecție recentă cu Bartonella henselae. IgM la titruri de 1:20 sau mai mari nu apar la persoanele sănătoase. IgM pot persista, ocazional, la titruri mici, mai mult de 12 luni după infecție.

IgM negativ. Face puțin probabilă o infecție acută. Totuși, la debut anticorpii pot să nu fie încă prezenți.

IgG pozitiv. Arată o infecție actuală sau trecută.

• Până la 5–10% dintre persoanele sănătoase pot avea IgG la titrul 1:128. Titrurile de 1:256 sau mai mari sunt rare la persoanele sănătoase.
• Un titru IgG în creștere pe probe succesive sugerează o infecție activă.
• La aproximativ 25% dintre pacienți, IgG rămân pozitive mai mult de un an.

IgG negativ. Indică absența unui răspuns imun față de Bartonella.

Diagnosticul serologic de certitudine se bazează pe seroconversie (trecerea de la negativ la pozitiv) sau pe creșterea de cel puțin 4 ori a titrului IgG între o probă din faza acută și una din convalescență, recoltată după aproximativ 6 săptămâni.

Momentul testării. Aproximativ 84% dintre pacienți au anticorpi în primele 1–2 săptămâni de boală, iar restul devin pozitivi abia după 4–8 săptămâni. La o suspiciune clinică puternică și un prim test negativ, testul se repetă.

PCR. În endocardită și în formele cu biopsie (ganglion, țesut), metoda recomandată este Bartonella henselae ADN-PCR din țesut. Aceasta identifică direct bacteria. Asocierea PCR cu histologia și serologia crește sensibilitatea diagnosticului.

Limite și interferențe

• Sensibilitatea și specificitatea IFA variază între studii. Specificitatea este mai bună pentru IgM decât pentru IgG. Folosirea ambelor clase de anticorpi crește acuratețea.
• Reacțiile încrucișate pot produce rezultate fals pozitive. Ele apar:
  • între speciile de Bartonella (B. henselae și B. quintana);
  • cu Chlamydia psittaci;
  • în IFA, cu virusul Epstein-Barr, citomegalovirusul, Toxoplasma gondii și Streptococcus pyogenes.
• Seropozitivitatea de fond (2–6% în majoritatea populațiilor) face ca un IgG izolat să nu dovedească o infecție actuală.
• Proba din faza precoce poate fi încă negativă.
• Probele hemolizate, lipemice sau contaminate bacterian pot modifica citirea fluorescenței.

Bibliografie

1. Medscape / eMedicine. Cat Scratch Disease – Overview, Clinical Presentation, Workup [online]. Accesat la 22.10.2026.
2. Medscape / eMedicine. Hammoud KA, Hinthorn D. Bartonellosis [online]. Accesat la 22.10.2026.
3. Mayo Clinic Laboratories. Test BART: Bartonella Antibody Panel, IgG and IgM, Serum. Test Catalog [online]. Accesat la 22.10.2026.
4. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Clinical Overview of Bartonella [online]. Accesat la 22.10.2026.