Imunoglobulina E totală (IgE) Ce este IgE totală Imunoglobulinele E (IgE) sunt anticorpi care se leagă prin fragmentul…
Infectioase
Mycoplasma pneumoniae – serologie (IgG, IgM)
Despre analiza
Mycoplasma pneumoniae serologie – anticorpi IgG și IgM
Ce este Mycoplasma pneumoniae
Mycoplasma pneumoniae este o bacterie foarte mică, fără perete celular, din clasa Mollicutes (familia Mycoplasmataceae). Din cauza absenței peretelui celular, nu se colorează prin metoda Gram și este natural rezistentă la antibioticele care acționează asupra peretelui celular: peniciline, cefalosporine, carbapeneme.
Spre deosebire de micoplasmele genitale (M. hominis, Ureaplasma spp.), care pot face parte din flora normală, M. pneumoniae este un patogen respirator. Nu face parte din flora obișnuită, deși poate fi purtată temporar fără simptome, mai ales de copii.
Epidemiologie. M. pneumoniae este una dintre cele mai frecvente cauze de pneumonie comunitară „atipică". Produce între 3–10% și, în perioadele epidemice, peste 20–40% dintre pneumoniile comunitare, mai ales la copii. Se transmite prin picături respiratorii, prin contact apropiat și prelungit. Focarele apar în familii, școli, cămine, unități militare și instituții de îngrijire. Epidemiile apar ciclic, la 3–7 ani, mai frecvent toamna și iarna. După pandemia de COVID-19, în 2023–2024, a existat o creștere importantă a cazurilor în Europa și Asia.
Infecția este cea mai frecventă la copiii de vârstă școlară (5–15 ani) și la adulții tineri. La copiii sub 5 ani este de obicei ușoară: rinită, wheezing, infecție de căi respiratorii superioare. Imunitatea după infecție nu este de durată, așa că reinfecțiile sunt posibile.
Tablou clinic. Incubația este lungă: 1–4 săptămâni, de obicei 2–3 săptămâni. Debutul este lent, progresiv, cu:
- febră moderată
- cefalee
- stare generală alterată
- faringită
- tuse seacă, persistentă, iritativă
Manifestarea cea mai frecventă este traheobronșita. Pneumonia apare la 3–10% dintre persoanele infectate. Aspectul radiologic este adesea mai sever decât sugerează examenul clinic („pneumonie de mers"). Febra se remite în 2–14 zile, dar tusea, oboseala și modificările radiologice pot persista 2–6 săptămâni. M. pneumoniae poate declanșa sau agrava crizele de astm.
Formele severe, care necesită spitalizare, sunt rare. Complicațiile posibile sunt pleurezia, pneumonia necrozantă, suprainfecțiile bacteriene și, rar, abcesul pulmonar sau bronșiectaziile.
Manifestări extrapulmonare. Apar la până la 25% dintre pacienți, prin mecanisme imune sau prin acțiunea directă a bacteriei:
- Hematologice: anemie hemolitică prin aglutinine la rece (anticorpi IgM care aglutinează eritrocitele la temperaturi scăzute)
- Cutanate și mucoase: erupții tranzitorii, sindromul erupție și mucozită indus de Mycoplasma (MIRM), rar sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf
- Neurologice, mai ales la copii: encefalită, meningită aseptică, mielită transversă, sindrom Guillain-Barré, neuropatii periferice
- Cardiace: miocardită, pericardită, tulburări de conducere
- Musculo-scheletale: artralgii, artrită
- Alte manifestări: miringită buloasă, hepatită, glomerulonefrită
Din cauza frecvenței mari a infecției, unele dintre aceste asocieri pot fi întâmplătoare.
Diagnosticul de laborator
- PCR din secreții respiratorii (exsudat faringian sau nazofaringian, spută, aspirat traheal, lavaj bronhoalveolar) este metoda de elecție pentru diagnosticul infecției acute. Este rapidă și sensibilă, iar rezultatul este pozitiv din primele zile de boală.
- Serologia (anticorpi IgM și IgG) este utilă mai ales când PCR-ul nu este disponibil, pentru diagnosticul retrospectiv și în manifestările extrapulmonare. În acestea din urmă, bacteria poate lipsi din căile respiratorii în momentul testării.
- Cultura este dificilă și lentă (până la 3 săptămâni) și nu se folosește în practica de rutină.
Cinetica anticorpilor:
| Anticorp | Apariție | Maxim | Persistență |
|---|---|---|---|
| IgM | la circa 7–10 zile de la debutul simptomelor | la 3–6 săptămâni | câteva luni, uneori peste 6 luni |
| IgG | la circa 2 săptămâni de la debut | la circa 5 săptămâni | ani de zile |
La adulți, mai ales în reinfecții, răspunsul IgM poate fi slab sau absent. Poate exista doar o creștere a IgG. La imunodeprimați, răspunsul imun poate fi redus.
Indicații
- Pneumonie comunitară, mai ales la copii de vârstă școlară și adulți tineri, cu debut lent și tuse seacă persistentă
- Traheobronșită sau tuse persistentă după o infecție respiratorie
- Pneumonie fără răspuns la tratamentul cu beta-lactamine (peniciline, cefalosporine)
- Focare de infecții respiratorii în familie sau colectivitate
- Exacerbări de astm fără cauză clară
- Manifestări extrapulmonare sugestive: anemie hemolitică cu aglutinine la rece, erupții cutaneo-mucoase (MIRM, Stevens-Johnson), encefalită sau alte manifestări neurologice la copii, miocardită, după o infecție respiratorie
- Diagnostic retrospectiv, prin testarea a două probe recoltate la 2–4 săptămâni distanță
Recoltare
| Condiții de recoltare | Nu necesită condiții speciale. Recoltarea se poate face à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese). Pentru diagnosticul serologic se recomandă o primă probă cât mai precoce și o a doua probă după 2–4 săptămâni. |
| Tip probă | Ser |
| Material biologic | Sânge venos recoltat pe eprubetă vidată de 5 mL, cu gel separator (capac roșu-galben) |
| Procesare după recoltare | Centrifugare și separarea serului. Volum minim: 2 mL ser, pentru ambele tipuri de anticorpi. |
| Proba este stabilă | 8 zile la 2–8 °C, perioade îndelungate la −20 °C |
| Motive respingere probă | Probă intens hemolizată sau lipemică. Probă păstrată necorespunzător. |
Metodă
Metoda folosită este chemiluminiscența (CLIA) [analizor / kit].
Valori de referință
| Anticorp | Negativ | Pozitiv |
|---|---|---|
| M. pneumoniae IgG | < 10 AU/mL | ≥ 10 AU/mL |
| M. pneumoniae IgM | < 10 AU/mL | ≥ 10 AU/mL |
Interpretarea rezultatelor
| IgM | IgG | Interpretare |
|---|---|---|
| Negativ | Negativ | Fără anticorpi detectabili. Nu exclude o infecție foarte recentă, înainte de apariția anticorpilor, sau o infecție la o persoană imunodeprimată. Dacă suspiciunea clinică persistă, se recomandă PCR din secreții respiratorii sau repetarea serologiei după 2–3 săptămâni. |
| Pozitiv | Negativ | Posibilă infecție acută la debut, înainte de apariția IgG, sau IgM fals pozitiv. Se repetă testarea după 2–3 săptămâni. Apariția IgG (seroconversia) confirmă infecția. |
| Pozitiv | Pozitiv | Infecție recentă sau în curs, probabilă. IgM poate persista câteva luni după infecție. Pentru confirmarea unei infecții acute este utilă creșterea semnificativă a IgG într-o a doua probă sau un test PCR. |
| Negativ | Pozitiv | Infecție în antecedente, cel mai probabil. La adulți, o reinfecție se poate manifesta doar prin IgG, fără IgM. O creștere semnificativă a IgG într-o a doua probă, recoltată după 2–4 săptămâni, indică o infecție recentă sau o reinfecție. |
Diagnosticul serologic de certitudine se bazează pe:
- seroconversie: IgG negativ în prima probă și pozitiv în a doua
- creșterea semnificativă a IgG între două probe recoltate la 2–4 săptămâni distanță și analizate în aceeași serie, cu aceeași metodă
Acest diagnostic este în principal retrospectiv. Pentru decizia de tratament în faza acută, PCR-ul din secreții respiratorii este mai util.
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in portalValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.