Lanturi usoare libere Kappa/Lambda in urina – RAPORT

Lanțuri ușoare libere kappa/lambda în urină – raport

Ce este raportul kappa/lambda urinar

Plasmocitele produc lanțuri ușoare în exces față de lanțurile grele, iar surplusul circulă în sânge sub formă liberă. Lanțurile ușoare libere sunt filtrate glomerular și reabsorbite aproape complet în tubul contort proximal, unde sunt catabolizate, astfel încât concentrația lor urinară normală este foarte mică.

Când o clonă de plasmocite produce o cantitate mare dintr-un singur tip de lanț ușor, capacitatea de reabsorbție tubulară este depășită, iar surplusul apare în urină. Această eliminare, cunoscută ca proteinurie Bence Jones, este descrisă din 1847 și rămâne un marker clasic al mielomului multiplu.

La persoanele sănătoase, lanțurile kappa și lambda sunt produse de un ansamblu policlonal de plasmocite, iar raportul dintre ele se menține relativ constant. Într-o gamapatie monoclonală, raportul se dezechilibrează: tipul produs de clonă crește, iar celălalt rămâne normal sau scade.

Raportul kappa/lambda urinar este parametrul de interpretat, nu valoarea absolută a unuia dintre lanțuri: o creștere a ambelor, cu raport păstrat, indică o pierdere policlonală — de cauză renală sau inflamatorie — în timp ce un raport dezechilibrat orientează spre o producție monoclonală.

Analiza cuprinde determinarea cantitativă a lanțurilor ușoare de tip kappa și de tip lambda în urină și calculul raportului dintre ele.

Determinările serice ale lanțurilor ușoare libere sunt superioare celor urinare în diagnosticul gamapatiilor monoclonale, pentru că detectează clone mai mici, nu depind de funcția tubulară și nu sunt influențate de diluția urinii. Determinarea urinară rămâne utilă în situații precise: diferențierea între tipurile de gamapatie monoclonală, evaluarea afectării renale și monitorizarea pacienților cu mielom cu lanțuri ușoare la care componentul monoclonal urinar este principalul marker măsurabil.

Indicații

• evaluarea unei gamapatii monoclonale, în completarea determinărilor serice;
• diferențierea gamapatiei monoclonale cu semnificație nedeterminată de mielomul multiplu și de amiloidoza sistemică AL;
• insuficiență renală de cauză neprecizată, cu suspiciune de nefropatie prin lanțuri ușoare;
• insuficiență cardiacă, fracturi patologice, leziuni osteolitice sau deficit imun fără explicație;
• monitorizarea pacienților cu mielom cu lanțuri ușoare și urmărirea răspunsului la tratament;
• confirmarea și tipizarea unei proteinurii Bence Jones.

Recoltare

Metodă

Imunoturbidimetrie, cu determinarea separată a lanțurilor ușoare de tip kappa și de tip lambda. Raportul se calculează din cele două rezultate.

Valori de referință

Praguri de decizie pentru raportul kappa/lambda urinar:

• raport peste 6,2 — sugerează prezența unor lanțuri ușoare monoclonale de tip kappa;
• raport sub 0,7 — sugerează prezența unor lanțuri ușoare monoclonale de tip lambda.

Interpretarea rezultatelor

În mod normal, concentrația urinară a lanțurilor ușoare este redusă. Creșterea poate apărea atât în afecțiuni benigne, cu producție policlonală, cât și în boli maligne, cu producție monoclonală.

Creștere policlonală — ambele tipuri crescute, cu raport în limite — sugerează o afectare tubulară, cu reducerea reabsorbției, sau o producție crescută de imunoglobuline în boli autoimune, infecțioase ori inflamatorii cronice.

Raport dezechilibrat orientează spre o gamapatie monoclonală și permite tipizarea clonei: kappa sau lambda. Rezultatul susține diagnosticul, dar nu îl confirmă; confirmarea presupune examen medular, imunofixare în ser și urină și, în suspiciunea de amiloidoză, biopsie tisulară.

Monitorizarea tratamentului se face pe urina colectată timp de 24 de ore: o creștere de peste 25% a eliminării sugerează progresie sau recidivă, iar o scădere de peste 25% sugerează răspuns la tratament.

Rezultatul se interpretează întotdeauna împreună cu determinarea serică a lanțurilor ușoare libere, cu electroforeza proteinelor serice și urinare și cu imunofixarea.