PSA liber( free PSA-Antigen specific prostatic liber)

PSA liber( free PSA-Antigen specific prostatic liber)

Ce este PSA liber

Antigenul specific prostatic (PSA) este o glicoproteină cu greutatea moleculară de 33 kDa, cu activitate de serin-protează. Este sintetizat de epiteliul prostatic sub control androgenic și secretat în lichidul seminal, unde lichefiază coagulul seminal.

În ser, PSA circulă sub două forme:

• PSA legat (complexat): în principal de α₁-antichimotripsină (complexul PSA-ACT, forma majoritară) și, în mică măsură, de α₂-macroglobulină;
• PSA liber (free PSA): 5–30% din PSA total.

În cancerul de prostată, o proporție mai mare din PSA este eliberată sub formă complexată, iar proporția de PSA liber scade. În hiperplazia benignă de prostată, proporția de PSA liber este mai mare.

Pe această diferență se bazează raportul PSA liber/PSA total, exprimat procentual:

Raport PSA liber/total (%) = PSA liber / PSA total × 100

Valoarea absolută a PSA liber nu are semnificație clinică de sine stătătoare. Se interpretează numai ca raport față de PSA total, determinat din aceeași probă.

Semnificație clinică

PSA total este specific prostatei, dar nu este specific cancerului. Valori crescute apar și în:

• hiperplazia benignă de prostată;
• prostatită;
• infarctul prostatic;
• retenția urinară.

În „zona gri”, PSA total între 4 și 10 ng/mL, majoritatea bărbaților nu au cancer de prostată la biopsie.

Raportul PSA liber/PSA total:

• crește specificitatea PSA pentru cancerul de prostată;
• ajută la diferențierea hiperplaziei benigne de cancer;
• reduce numărul biopsiilor prostatice inutile.

Ghidurile actuale ale Asociației Europene de Urologie recomandă, la un PSA crescut, folosirea unor instrumente suplimentare de stratificare a riscului înaintea biopsiei:

• raportul PSA liber/total;
• calculatoare de risc;
• RMN prostatic multiparametric.

Indicații

• PSA total între 4 și 10 ng/mL, cu tușeu rectal normal, la pacienți netratați, pentru stratificarea riscului de cancer de prostată și decizia de biopsie;
• PSA total persistent crescut după o biopsie negativă, pentru decizia de rebiopsie.

PSA liber nu este indicat:

• ca test izolat, fără PSA total din aceeași probă;
• la pacienții sub tratament antiandrogenic sau cu analogi GnRH;
• în monitorizarea cancerului de prostată deja diagnosticat și tratat;
• pentru valori PSA total peste 10 ng/mL, la care biopsia este de regulă indicată indiferent de raport.

Recoltare

Metodă

Chemiluminiscenta directa.

Valori de referință

PSA total: < 4 ng/mL

Raport PSA liber/PSA total: se interpretează în funcție de probabilitatea de cancer de prostată (tabelul de mai jos).

Orientativ, un raport sub 10% indică un risc crescut, iar un raport peste 25% indică un risc scăzut.

Raportul se calculează numai când PSA total și PSA liber sunt determinate din aceeași probă și cu aceeași metodă.

Interpretarea rezultatelor

Interpretarea este validă numai pentru PSA total între 4 și 10 ng/mL, cu tușeu rectal normal, la pacienți netratați.

Probabilitatea de a depista cancer de prostată la biopsie, în funcție de raportul PSA liber/total și de vârstă:

Raport scăzut (sub 10%): probabilitate crescută de cancer de prostată. Se recomandă evaluare urologică, RMN prostatic și, la indicația medicului, biopsie.

Raport crescut (peste 25%): probabilitate scăzută de cancer, sugestiv pentru hiperplazie benignă. Se poate opta pentru monitorizarea PSA, la decizia medicului urolog.

Raport intermediar (10–25%): risc intermediar. Decizia se ia împreună cu ceilalți factori:

• vârsta;
• istoricul familial;
• volumul prostatei;
• dinamica PSA;
• rezultatul RMN.

Diagnosticul de cancer de prostată se stabilește numai prin biopsie prostatică.

Limite și interferențe

Stabilitatea PSA liber: PSA liber este mai instabil decât PSA total. Întârzierea separării serului sau păstrarea necorespunzătoare scad PSA liber și duc la un raport fals scăzut.

Volumul prostatic: la prostatele foarte mari, raportul poate fi crescut chiar în prezența unui cancer. La prostatele mici, raportul poate fi scăzut fără cancer.

Manevrele urologice și ejacularea cresc tranzitoriu PSA total și PSA liber. PSA liber crește mai mult, ceea ce poate crește fals raportul.

Medicamente:

• Inhibitorii de 5-alfa-reductază (finasteridă, dutasteridă) scad PSA total cu aproximativ 50% după 6 luni. Raportul PSA liber/total nu este influențat semnificativ.
• Antiandrogenii și analogii GnRH fac interpretarea raportului nevalidă.

Interferențe analitice:

• biotina în doze mari (peste 5 mg/zi);
• anticorpii heterofili sau anti-murini (HAMA), inclusiv la pacienții tratați cu anticorpi monoclonali de origine murină.

Rezultatele obținute prin metode diferite nu sunt interschimbabile. PSA total și PSA liber se determină pe aceeași platformă