Proteina X a eozinofilelor in materii fecale

Proteina X a eozinofilelor in materii fecale

Ce este Proteina X a eozinofilelor in materii fecale

Proteina X eozinofilică (EPX), cunoscută și sub denumirea de neurotoxina derivată din eozinofile (EDN), este o proteină cationică stocată în granulele specifice ale eozinofilelor și eliberată la activarea acestora.

Determinarea EPX/EDN în materiile fecale este un marker al inflamației eozinofilice a tractului digestiv. Reflectă activarea eozinofilelor la nivelul mucoasei intestinale.

Spre deosebire de calprotectina fecală, marker al inflamației neutrofilice, EPX/EDN indică o inflamație de tip eozinofilic, caracteristică reacțiilor alergice și unor boli digestive.

Eozinofilele și proteinele granulare

Granulele specifice ale eozinofilelor conțin patru proteine cationice principale:

• proteina bazică majoră (MBP);
• proteina cationică a eozinofilelor (ECP);
• neurotoxina derivată din eozinofile (EDN/EPX);
• peroxidaza eozinofilică (EPO).

EDN/EPX este o ribonuclează (codificată de gena RNASE2) cu:

• activitate antivirală, în special față de virusurile ARN;
• efecte citotoxice, mai reduse decât ale ECP și MBP;
• rol în activarea celulelor dendritice și în modularea răspunsului imun.

Eozinofilele sunt prezente fiziologic în mucoasa digestivă, cu excepția esofagului. Creșterea numărului lor și activarea lor indică un proces patologic.

Semnificație clinică

Valori crescute pot apărea în:

• alergia alimentară și hipersensibilitatea alimentară cu manifestări digestive;
• bolile gastrointestinale eozinofilice:
  • esofagita eozinofilică;
  • gastroenterita eozinofilică;
  • colita eozinofilică;
• proctocolita alergică a sugarului, indusă de proteinele din laptele de vacă;
• bolile inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă), în care componenta eozinofilică poate fi prezentă;
• parazitozele intestinale;
• sindromul de intestin iritabil cu componentă inflamatorie, în unele cazuri;
• boala celiacă activă.

Utilitate practică:

• diferențierea unei inflamații digestive de cauză alergică de una de altă natură;
• evaluarea componentei eozinofilice la pacienții cu simptome digestive cronice și calprotectină normală;
• monitorizarea răspunsului la dieta de eliminare sau la tratamentul antiinflamator.

Indicații

• simptome digestive cronice de tip alergic: diaree, dureri abdominale, balonare, greață, vărsături;
• suspiciune de alergie sau intoleranță alimentară cu manifestări digestive;
• suspiciune de boală gastrointestinală eozinofilică;
• proctocolita alergică a sugarului (scaune cu sânge și mucus la un sugar altfel sănătos);
• evaluarea componentei eozinofilice în bolile inflamatorii intestinale;
• monitorizarea dietei de eliminare și a răspunsului la tratament;
• completarea evaluării atunci când calprotectina fecală este normală, dar simptomele persistă.

Recoltare

Instrucțiuni pentru pacient:

1. Urinați înainte de recoltare, pentru a evita contaminarea probei cu urină.
2. Colectați scaunul într-un recipient curat și uscat sau pe o folie curată așezată în vasul de toaletă. Proba nu trebuie să vină în contact cu apa din toaletă.
3. Cu spatula atașată capacului, transferați în recipient aproximativ 1 g (cât un bob de fasole) de materii fecale. Dacă scaunul are zone cu mucus sau cu aspect modificat, recoltați din acestea.
4. Închideți bine recipientul, notați numele și data recoltării și aduceți proba la laborator.

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute: indică o inflamație eozinofilică activă a mucoasei digestive.

Sugerează o componentă alergică sau o boală gastrointestinală eozinofilică, dar nu stabilesc singure diagnosticul.

Valori normale: nu exclud o boală digestivă. Fac însă improbabilă o inflamație eozinofilică semnificativă în momentul recoltării.

Interpretarea completă se face împreună cu:

• tabloul clinic și istoricul alergologic;
• calprotectina fecală (inflamație neutrofilică);
• numărul de eozinofile din sânge;
• IgE totale și specifice;
• examenul coproparazitologic;
• endoscopia cu biopsii, singura care confirmă diagnosticul bolilor gastrointestinale eozinofilice.

Limite și interferențe

• EPX/EDN este un marker nespecific. Nu diferențiază singură cauzele inflamației eozinofilice.
• Diagnosticul bolilor gastrointestinale eozinofilice este histopatologic și necesită endoscopie cu biopsii.
• Distribuția neuniformă a markerului în masa fecală poate produce variații între probe. De aceea, recoltarea se face din mai multe zone ale scaunului.
• Corticosteroizii (sistemici sau topici digestivi, de exemplu budesonida) și dieta de eliminare scad valorile.
• Sângerările digestive, inclusiv cele hemoroidale, și menstruația pot influența rezultatul.
• Parazitozele intestinale cresc EPX/EDN și trebuie excluse.
• Testul nu este inclus în ghidurile de diagnostic ale bolilor gastrointestinale eozinofilice și are, în prezent, rol complementar.