Fosfolipaza A2 asociată lipoproteinelor-Lp-PLA2

Ce este Fosfolipaza A2 asociată lipoproteinelor-Lp-PLA2

Fosfolipaza A2 asociată lipoproteinelor-Lp-PLA2, cunoscută și sub denumirea de PAF-acetilhidrolază (PAF-AH), este o enzimă serin-dependentă, independentă de calciu, produsă în principal de macrofage, monocite, limfocite T și mastocite. În plasmă circulă legată de lipoproteine: aproximativ 80% de LDL și restul de HDL și Lp(a).

Enzima hidrolizează factorul de activare plachetară (PAF) și, mai important din punct de vedere fiziopatologic, fosfolipidele oxidate din particulele de LDL, cu eliberarea de lizofosfatidilcolină și acizi grași liberi oxidați. Ambii produși sunt mediatori proinflamatori puternici: atrag monocitele în peretele arterial, favorizează transformarea lor în celule spumoase, induc disfuncție endotelială și apoptoză în miezul necrotic al plăcii de aterom.

Rolul enzimei în ateroscleroză este, din acest motiv, dublu. Ca enzimă care degradează PAF și limitează agregarea plachetară, ar fi de așteptat un efect antiaterogen; pe de altă parte, prin degradarea fosfatidilcolinei oxidate generează compuși bioactivi care întrețin inflamația locală și destabilizează placa. Datele clinice susțin predominanța celui de-al doilea mecanism.

Spre deosebire de proteina C reactivă înalt sensibilă, care reflectă inflamația sistemică și crește nespecific în orice proces inflamator sau infecțios, Lp-PLA2 este considerată un marker al inflamației vasculare localizate, produsă în principal de macrofagele din placa de aterom. Aceasta îi conferă o specificitate vasculară mai mare și o variabilitate biologică mai mică.

Numeroase studii epidemiologice au arătat o asociere independentă între valorile crescute ale Lp-PLA2 și riscul de evenimente cardiovasculare ulterioare, inclusiv infarct miocardic și accident vascular cerebral ischemic, asociere care persistă după ajustarea pentru factorii de risc clasici și pentru LDL-colesterol.

Determinarea se poate face fie ca activitate enzimatică, fie ca masă (concentrație) proteică. Cele două nu sunt interschimbabile, au unități și praguri diferite și nu se pot compara între ele. Analiza descrisă aici măsoară activitatea enzimatică.

Indicații

• evaluarea riscului cardiovascular la pacienți cu risc moderat sau înalt, fără antecedente de evenimente cardiovasculare, ca marker suplimentar pentru reîncadrarea în clasa de risc;
• evaluarea riscului de boală coronariană și de accident vascular cerebral ischemic;
• evaluarea riscului rezidual la pacienți cu LDL-colesterol la țintă sub tratament hipolipemiant;
• evaluarea suplimentară a pacienților cu istoric familial de boală cardiovasculară prematură;
• marker propus pentru detectarea precoce și urmărirea bolii renale a pacientului diabetic.

Recoltare

Important — procesare după recoltare

• Proba se centrifughează și serul se separă cât mai repede posibil, în maximum 2 ore de la recoltare.
• Serul separat se păstrează la 2–8 °C dacă analiza nu se efectuează în aceeași zi.
• Pentru păstrare peste 28 de zile, serul se congelează la −20 °C, în recipient de plastic, evitând decongelările repetate.

Metodă

Enzimatică colorimetrică, cu determinarea activității enzimatice.

Valori de referință

< 560 U/L.

Pragul de decizie este specific kitului și tipului de determinare. Rezultatele exprimate ca activitate enzimatică (U/L sau nmol/min/mL) nu sunt comparabile cu cele exprimate ca masă proteică (ng/mL), iar monitorizarea unui pacient se face în același laborator, prin aceeași metodă.

Interpretarea rezultatelor

Valori în limite normale: risc cardiovascular atribuibil inflamației vasculare scăzut. Rezultatul nu exclude prezența aterosclerozei și nu modifică indicația de tratament stabilită pe baza factorilor de risc clasici.

Valori crescute se asociază cu un risc crescut de evenimente cardiovasculare: infarct miocardic, moarte coronariană, accident vascular cerebral ischemic. Creșterea reflectă o încărcătură inflamatorie crescută în peretele arterial, cu plăci de aterom bogate în macrofage, predispuse la ruptură.

Valorile crescute mai pot apărea în: dislipidemii, în special hipercolesterolemie cu LDL crescut și hipertrigliceridemie, diabet zaharat, sindrom metabolic, boală cronică de rinichi, fumat, sindrom nefrotic.

Utilizarea practică a rezultatului: Lp-PLA2 este un modificator de risc, nu un criteriu de diagnostic și nici o țintă terapeutică. La un pacient încadrat la risc moderat pe baza factorilor clasici, o valoare crescută poate justifica reîncadrarea într-o categorie de risc superioară și o abordare terapeutică mai agresivă a LDL-colesterolului și a celorlalți factori de risc modificabili. Rezultatul se interpretează întotdeauna împreună cu profilul lipidic complet, tensiunea arterială, statusul de fumător, glicemia și evaluarea riscului global.

Scăderea valorilor se obține prin tratament cu statine, fibrați, ezetimib, acizi grași omega-3, prin renunțarea la fumat, scădere ponderală și activitate fizică. Scăderea Lp-PLA2 sub tratament reflectă reducerea inflamației vasculare, dar nu s-a demonstrat că ea în sine ar aduce un beneficiu suplimentar.