Lipoproteina asociată fosfolipazei A2 (Lp-PLA2) – informații esențiale

Lipoproteina asociată fosfolipazei A2 (Lp-PLA2) este considerată un marker inflamator modern utilizat în evaluarea riscului cardiovascular.

Această enzimă aparține clasei serin-lipazelor și funcționează independent de calciu, fiind sintetizată în principal la nivelul macrofagelor.În circulație, Lp-PLA2 este transportată predominant de lipoproteinele cu densitate mică (LDL – aproximativ 80%), iar într-o proporție mai redusă de lipoproteinele cu densitate mare (HDL – circa 20%).

Rol biologic și mecanism de acțiune

Din punct de vedere funcțional, Lp-PLA2 participă la degradarea factorului de activare plachetară (PAF), un mediator implicat în procesele inflamatorii și trombotice.

În plus, această enzimă acționează asupra fosfolipidelor oxidate, în special asupra fosfatidilcolinei oxidate, generând compuși precum:

• lizofosfatidilcolina (LPC)
• acizi grași oxidați (oxFFAs)

Acești produși au efecte biologice importante, fiind implicați în amplificarea răspunsului inflamator la nivel vascular.

Implicații în ateroscleroză

Rolul Lp-PLA2 în patologia aterosclerotică este complex și dual. Pe de o parte, prin degradarea PAF, enzima poate avea efecte protectoare, reducând agregarea plachetară. Pe de altă parte, produșii rezultați din metabolizarea fosfolipidelor oxidate sunt implicați în procese proinflamatorii, favorizând dezvoltarea și progresia aterosclerozei.

Importanță clinică

Numeroase studii epidemiologice au evidențiat o corelație semnificativă între nivelurile crescute de Lp-PLA2 și apariția evenimentelor cardiovasculare.

Valorile serice crescute sunt asociate independent cu un risc mai mare de:

• boală coronariană
• infarct miocardic
• accident vascular cerebral

Determinarea activității Lp-PLA2, integrată în context clinic, poate contribui la stratificarea riscului cardiovascular, inclusiv la pacienții fără antecedente de evenimente majore.

Indicații pentru determinareTestarea Lp-PLA2 este utilă în următoarele situații:

• evaluarea riscului cardiovascular (risc moderat sau crescut)
• identificarea riscului de accident vascular cerebral
• monitorizarea precoce a afectării renale la pacienții cu diabet zaharat

Recoltare și procesare probă

• Tip probă: sânge venos
• Recipient: vacutainer cu gel separator (capac galben – SST)
• Volum necesar: 1,5 mL

După recoltare, proba trebuie procesată rapid:

• centrifugare și separarea serului în maximum 2 ore

Criterii de respingere a probeiProba poate fi invalidată în următoarele situații:

• hemoliză
• aspect intens lipemic (turbiditate crescută)
• prezența cheagurilor

Stabilitatea probei

• 2 zile la temperatura camerei
• 28 zile la 2–8°C
• până la 3 luni la -20°C

Metodă de analiză
Determinarea se realizează prin metodă enzimatică cu detecție colorimetrică.

Valori de referință:

• < 560 U/L