Anticorpi anti-gliadină deamidată IgA

Anticorpi anti-gliadină deamidată IgA

Informații generale

Boala celiacă (enteropatia sensibilă la gluten) este declanșată de un proces inflamator mediat imun, care apare la indivizii susceptibili genetic după ingestia proteinelor din grâu, secară și orz. Inflamația afectează predominant mucoasa intestinului subțire, cu atrofie vilozitară consecutivă.

Manifestări clinice

Digestive — dureri abdominale, sindrom de malabsorbție, diaree și/sau constipație.

Extradigestive — tulburări de creștere (statură mică, pubertate întârziată), deficit de fier, pierderi recurente de sarcină, osteoporoză, oboseală cronică, stomatită aftoasă recurentă, hipoplazie de smalț dentar, dermatită herpetiformă.

Neuropsihiatrice — ataxie, neuropatie periferică.

Pacienții cu boală celiacă prezintă un risc crescut de limfom non-Hodgkin. Afecțiunea se asociază frecvent cu tiroidita autoimună, diabetul zaharat tip I și sindromul Down.

Context diagnostic

Diagnosticul de certitudine al bolii celiace necesită biopsie jejunală care să evidențieze atrofia vilozitară. Având în vedere caracterul invaziv și costul biopsiei, testele serologice se utilizează pentru selecția pacienților cu probabilitate mare de boală, limitând astfel numărul de proceduri invazive inutile.

Boala celiacă se asociază cu mai multe categorii de autoanticorpi: anti-endomisium, anti-transglutaminază tisulară (tTG) și anti-gliadină deamidată. Cea mai bună performanță diagnostică o au anticorpii anti-tTG și cei anti-gliadină deamidată.

Predomină izotipul IgA, însă unii pacienți produc anticorpi de tip IgG, în special cei cu deficit de IgA — situație în care determinarea izotipului IgG devine esențială pentru evitarea rezultatelor fals negative.

Recomandări pentru determinare

• evaluarea pacienților cu suspiciune de boală celiacă
• monitorizarea răspunsului la dieta fără gluten

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

Un rezultat pozitiv susține suspiciunea de boală celiacă și impune trimiterea pacientului pentru biopsie intestinală, care rămâne standardul de diagnostic.

Un rezultat negativ nu exclude boala celiacă, în special în următoarele situații: deficit de IgA (se recomandă dozarea IgA seric total și determinarea izotipului IgG), dietă fără gluten instituită anterior recoltării, tratament imunosupresor.

Scăderea progresivă a titrului sub dietă fără gluten reflectă aderența la regim și răspunsul terapeutic.

Rezultatul se interpretează obligatoriu în context clinic, în asociere cu anticorpii anti-transglutaminază tisulară și, după caz, cu tipajul HLA-DQ2/DQ8.