Anticorpi anti-gliadină deamidată IgG

Anticorpi anti-gliadină deamidată IgG

Informații generale

Boala celiacă este consecința unui proces inflamator mediat imun, care apare la indivizii susceptibili genetic în urma ingestiei proteinelor din grâu, secară și orz. Inflamația afectează în principal mucoasa intestinului subțire, conducând la atrofia vilozităților intestinale.

Manifestări clinice

Digestive — dureri abdominale, sindrom de malabsorbție, diaree și/sau constipație.

Extradigestive — tulburări de creștere (statură joasă, pubertate întârziată), deficit de fier, pierderi recurente de sarcină, osteoporoză, oboseală cronică, stomatită aftoasă recurentă, hipoplazie de smalț dentar, dermatită herpetiformă.

Neuropsihiatrice — ataxie, neuropatie periferică.

Pacienții cu boală celiacă prezintă risc crescut de limfom non-Hodgkin. Afecțiunea se asociază frecvent cu tiroidita autoimună, diabetul zaharat tip I și sindromul Down.

Context diagnostic

Diagnosticul de certitudine necesită biopsie jejunală care să evidențieze atrofia vilozitară. Dat fiind caracterul invaziv și costul biopsiei, testele serologice permit identificarea pacienților cu probabilitate ridicată de boală celiacă și selecția celor care necesită investigație endoscopică.

Boala celiacă se asociază cu mai multe categorii de autoanticorpi: anti-endomisium, anti-transglutaminază tisulară (tTG) și anti-gliadină deamidată. Cea mai bună performanță diagnostică o au anticorpii anti-tTG și cei anti-gliadină deamidată.

Izotipul IgA predomină în boala celiacă, însă pacienții pot produce și anticorpi de tip IgG. Determinarea izotipului IgG este esențială la pacienții cu deficit secretor de IgA, categorie la care testele IgA generează rezultate fals negative. Anticorpii anti-gliadină deamidată IgG prezintă, de asemenea, utilitate diagnostică la copiii sub 2 ani, la care răspunsul IgA poate fi imatur.

Recomandări pentru determinare

• evaluarea pacienților cu suspiciune de boală celiacă, în special în prezența deficitului de IgA
• monitorizarea răspunsului la dieta fără gluten

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

Un rezultat pozitiv susține suspiciunea de boală celiacă și impune trimiterea pacientului pentru biopsie intestinală, care rămâne standardul de diagnostic.

Un rezultat negativ nu exclude boala celiacă, în special dacă pacientul urma deja dietă fără gluten la momentul recoltării sau se află sub tratament imunosupresor.

Scăderea progresivă a titrului sub dietă fără gluten reflectă aderența la regim și răspunsul terapeutic.

Rezultatul se interpretează în context clinic, în asociere cu anticorpii anti-transglutaminază tisulară, dozarea IgA seric total și, după caz, tipajul HLA-DQ2/DQ8.