Beta Amiloid raport 42/40 in LCR

Beta amiloid 42 în lichidul cefalorahidian

Ce este beta amiloidul 42

Peptidele beta-amiloide (Aβ) sunt fragmente de 39–44 de aminoacizi. Ele se formează prin scindarea proteinei precursoare a amiloidului (APP), o glicoproteină transmembranară prezentă în majoritatea celulelor. Fragmentul de 42 de aminoacizi, Aβ42 (Aβ1-42), se agregă cel mai ușor și este cel mai toxic. Aβ42 este componenta principală a plăcilor de amiloid (plăcile senile) din creierul pacienților cu boală Alzheimer.

De ce scade Aβ42 în LCR. În boala Alzheimer, Aβ42 se depune în creier sub formă de plăci și o cantitate mai mică ajunge în lichidul cefalorahidian (LCR). De aceea, în boala Alzheimer Aβ42 din LCR este scăzut. Scăderea se asociază de obicei cu creșterea proteinei tau totale și a tau fosforilate (p-tau) în LCR.

Diagnosticul bolii Alzheimer se bazează în primul rând pe tabloul clinic: evaluarea tulburărilor cognitive și excluderea altor cauze. Biomarkerii din LCR (Aβ42, raportul Aβ42/40, tau, p-tau) și imagistica (RMN, PET) susțin diagnosticul. Raportul p-tau181/Aβ42 din LCR are o concordanță foarte bună cu PET-ul pentru amiloid.

Indicații

• Evaluarea adulților cu tulburări cognitive, pentru diagnosticul diferențial între boala Alzheimer și alte forme de demență. Se face împreună cu proteinele tau din LCR.
• Susținerea diagnosticului de boală Alzheimer când tabloul clinic și imagistic este incert.

Testul nu se folosește pentru a prezice apariția demenței la persoanele fără simptome și nici pentru monitorizarea răspunsului la tratament.

Pregătirea pacientului

• LCR se recoltează prin puncție lombară, efectuată de medic.
• Menționați laboratorului diagnosticul suspectat și tratamentele urmate.

Recoltare

Important: beta amiloidul 42 se lipește de pereții tuburilor de plastic obișnuite, de aceea LCR se recoltează direct în tub de polipropilenă, cu cât mai puține transferuri, iar proba se congelează rapid.

Metodă

Testul este o imunoanaliză enzimatică (EIA / ELISA). Aβ1-42 din LCR se leagă de anticorpi specifici, iar concentrația se măsoară colorimetric.

Valori de referință

< 375 pg/mL

Interpretarea rezultatelor

Aβ42 scăzut în LCR, mai ales împreună cu tau total și p-tau crescute, susține diagnosticul de boală Alzheimer.

Aβ42 normal face boala Alzheimer mai puțin probabilă ca singură cauză a tulburărilor cognitive.

Aβ42 singur are o acuratețe mai mică decât raportul Aβ42/40. Într-un studiu de validare cu teste ELISA:

• Aβ42 singur a avut o sensibilitate de 69,3% și o specificitate de 88,9%;
• raportul Aβ42/40 a avut o sensibilitate de 93,3% și o specificitate de 100%.

Raportul corectează diferențele individuale în producția totală de amiloid. De aceea se recomandă interpretarea împreună cu:

• raportul beta amiloid 42/40;
• raportul p-tau/tau total în LCR.

Rezultatele se interpretează întotdeauna de medicul neurolog, în context clinic și imagistic. Testarea genetică (boala Alzheimer – genele APOE, PSEN1, PSEN2, APP) se discută cu un genetician, mai ales în formele cu debut precoce sau cu istoric familial.

Limite și interferențe

• Tipul de tub. Tuburile din polistiren și transferurile repetate scad fals valoarea Aβ42, deoarece peptidul se fixează pe plastic. Se folosește doar tub din polipropilenă.
• Congelarea și decongelarea. După trei cicluri, Aβ42 scade cu aproximativ 20%.
• Păstrarea fără congelare. Păstrarea la temperatura camerei sau la frigider, fără congelare, poate scădea Aβ42. Păstrarea pe termen lung la −80 °C nu modifică rezultatul.
• Contaminarea cu sânge. O contaminare vizibilă (hemoliză) poate afecta rezultatul. Se evită folosirea LCR vizibil hemolizat.
• Comparabilitatea între kituri. Valorile și pragurile diferă mult între metode, iar rezultatele obținute cu kituri diferite nu sunt direct comparabile.
• Limita testului. Testul nu poate stabili singur diagnosticul de boală Alzheimer.

Bibliografie

1. Lewczuk P, Lelental N, Spitzer P, Maler JM, Kornhuber J. Amyloid-β 42/40 cerebrospinal fluid concentration ratio in the diagnostics of Alzheimer’s disease: validation of two novel assays. J Alzheimers Dis. 2015;43(1):183–191. doi: 10.3233/JAD-140771
2. Schoonenboom NS, Mulder C, Vanderstichele H, et al. Effects of processing and storage conditions on amyloid beta (1-42) and tau concentrations in cerebrospinal fluid: implications for use in clinical practice. Clin Chem.2005;51(1):189–195. doi: 10.1373/clinchem.2004.039735
3. Hansson O, Rutz S, Zetterberg H, et al. Pre-analytical protocol for measuring Alzheimer’s disease biomarkers in fresh CSF. Alzheimers Dement (Amst). 2020;12(1):e12137. doi: 10.1002/dad2.12137
4. Murakami K, Irie K, Morimoto A, et al. Neurotoxicity and physicochemical properties of Aβ mutant peptides from cerebral amyloid angiopathy. J Biol Chem. 2003;278(46):46179–46187. doi: 10.1074/jbc.M301874200
5. Mayo Clinic Laboratories. Test ADEVL: Alzheimer Disease Evaluation, Spinal Fluid. Test Catalog [online]. Accesat la 22.10.2026.