Factorul XIII al coagularii

Factorul XIII al coagulării

Ce este factorul XIII al coagulării

Factorul XIII (factorul stabilizator al fibrinei) acționează în ultima etapă a coagulării. Fără el, cheagul se formează, dar rămâne fragil.

Structură

În plasmă, factorul XIII circulă ca tetramer A₂B₂:

Factorul XIII are un timp de înjumătățire lung, de 7–14 zile.

Rolul factorului XIII

• Activare: trombina, în prezența calciului, transformă factorul XIII în forma activă, FXIIIa.
• Stabilizarea cheagului: FXIIIa este o transglutaminază. Leagă covalent între ei monomerii de fibrină. Rezultă un cheag rezistent mecanic și greu de dizolvat prin fibrinoliză.
• Vindecarea rănilor: stimulează fibroblaștii și producția de colagen, ajutând refacerea țesuturilor și a endoteliului.
• Sarcina: este esențial pentru menținerea sarcinii.

De ce testele uzuale de coagulare sunt normale

Timpul de protrombină, APTT, timpul de trombină și numărul de trombocite sunt normale în deficitul de factor XIII. Aceste teste se opresc la formarea cheagului, iar factorul XIII acționează după aceea, la stabilizarea lui.

De aceea, o persoană care sângerează excesiv și are TP și APTT normale trebuie testată pentru deficit de factor XIII.

Deficitul congenital de factor XIII

Manifestările la homozigoți

• Sângerare din bontul ombilical: la aproximativ 70–80% dintre cazurile simptomatice. Este adesea primul semn.
• Hemoragie cerebrală: la până la 30% dintre pacienții netratați, mai ales în copilărie. Poate apărea după traumatisme minore sau chiar spontan, uneori fatal.
• Echimoze, hematoame și sângerări din plăgile pielii, la copiii care încep să meargă. Spre deosebire de hemofilie, hemartrozele nu sunt tipice.
• Sângerarea întârziată: apare de obicei la 12–36 de ore după traumatism, după ce cheagul inițial s-a desprins.
• Plăgile operatorii sângerează secundar, se vindecă greu și lasă cicatrici vicioase.
• Femeile au avorturi spontane repetate.
• Bărbații pot avea infertilitate.

Tratament

• Produse folosite: plasmă, crioprecipitat sau concentrat de factor XIII, din plasmă sau recombinant. Varianta recombinantă se folosește doar pentru defectele subunității A.
• Profilaxie: datorită timpului lung de înjumătățire, se poate face profilaxie la intervale mari, de obicei la 4 săptămâni (în literatura mai veche, 2–6 săptămâni).

Deficitul dobândit de factor XIII

Poate apărea în:

Pot apărea și autoanticorpi anti-factor XIII, asociați cu unele medicamente: izoniazidă, penicilină, fenitoină.

Indicații

• Sângerări excesive cu TP, APTT și număr de trombocite normale.
• Sângerare din bontul ombilical la nou-născut.
• Hemoragie cerebrală la copil, după traumatism minor sau fără cauză evidentă.
• Sângerări întârziate după traumatisme sau operații.
• Vindecare deficitară a plăgilor și cicatrici anormale.
• Avorturi spontane repetate fără altă cauză.
• Suspiciune de deficit dobândit, în bolile din tabelul de mai sus.

Pregătirea pacientului

À jeun (pe nemâncate).

Recoltare

Important: plasma se separă imediat după centrifugare și se congelează; probele recoltate în afara laboratorului se transportă congelate.

Metodă

Testul de solubilitate a cheagului:

1. Plasma pacientului se diluează în trepte.
2. Fiecare diluție se adaugă la un fibrinogen care nu conține factor XIII, apoi se adaugă trombină și calciu, iar cheagul format se pune în acid cloroacetic.
3. Rezultatul este cea mai mare diluție la care cheagul rămâne nedizolvat.

Cheagul rămâne nedizolvat doar dacă factorul XIII din plasma pacientului a legat fibrina.

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

• Deficit la copil cu sângerare ombilicală sau hemoragie cerebrală: sugerează forma congenitală.
• Deficit apărut la adult, fără istoric de sângerare: sugerează forma dobândită, prin consum, scăderea sintezei sau autoanticorpi.

Limite și interferențe

• Fibrinoliză crescută: dizolvă cheagul prea devreme și falsifică testul. În acest caz, sângele se recoltează pe un amestec de anticoagulant și inhibitor al fibrinolizei (de exemplu, acid ε-aminocaproic).
• Sensibilitatea testului de solubilitate: testul este sensibil doar la deficitele severe. Poate rata deficitele ușoare și moderate.
• Recomandarea Societății Internaționale de Tromboză și Hemostază (ISTH): ca prim test, se preferă dozarea cantitativă a activității factorului XIII.
• Rezultat normal cu suspiciune clinică puternică: se recomandă o metodă cantitativă.
• Anomalii ale fibrinogenului (hipo- sau disfibrinogenemie) pot da rezultate fals pozitive la testele de solubilitate. Se exclud înainte de interpretare.