Factor V – mutatia Leiden

Factor V – mutația Leiden

Ce este mutația factorului V Leiden

Trombofilia este o predispoziție, moștenită sau dobândită, de a face tromboze (cheaguri de sânge în vase). Principalele manifestări sunt:

• boala tromboembolică;
• avorturile recurente fără cauză clară;
• complicațiile sarcinii: preeclampsie, restricție de creștere intrauterină, apoplexie uteroplacentară, moarte fetală intrauterină, naștere prematură;
• sindroamele coronariene acute (angină instabilă, infarct miocardic);
• necroza aseptică de cap femural.

Când se suspectează trombofilia:

• tromboze la persoane tinere (sub 50 de ani);
• tromboze repetate;
• antecedente familiale de boli tromboembolice;
• complicații repetate ale sarcinii;
• tromboze venoase în localizări neobișnuite: vena portă, venele hepatice, mezenterice sau cerebrale.

Până la 70% dintre pacienții cu trombofilie au unul sau mai multe defecte genetice majore. Dintre acestea, mutația factorului V Leiden și mutația G20210A a protrombinei (factorul II) explică peste jumătate din cazurile de trombofilie ereditară. Ambele sunt mutații punctiforme (înlocuirea unui singur nucleotid) și pot fi detectate prin tehnici moleculare.

Mecanismul mutației

Factorul V Leiden este o variantă anormală a factorului V de coagulare, care a devenit rezistentă la acțiunea proteinei C activate (APC). Mutația apare în gena factorului V, aflată pe cromozomul 1q23:

• la nivelul genei: guanina (G) este înlocuită cu adenina (A) în poziția 1691 (G1691A);
• la nivelul proteinei: arginina din poziția 506 este înlocuită cu glutamina (R506Q). Modificarea afectează locul unde se leagă proteina C activată.

Factorul V Leiden este inactivat de 10 ori mai lent decât factorul V normal și rămâne mai mult timp în circulație. Rezultă o producție crescută de trombină și, astfel, o tendință crescută de coagulare. Mutația este responsabilă de 85–90% din cazurile de rezistență la proteina C activată.

Frecvența mutației

Mutația se transmite autozomal codominant. Este prezentă la aproximativ 3–7% din populația caucaziană, ceea ce o face cea mai frecventă cauză de trombofilie ereditară. A fost confirmată la pacienți cu:

• tromboză venoasă profundă;
• embolie pulmonară;
• ocluzia venei centrale a retinei;
• tromboza sinusurilor venoase cerebrale;
• tromboza venelor hepatice.

Cât de des se găsește mutația:

• la 10–20% dintre pacienții la primul episod de tromboză venoasă;
• la 40% dintre pacienții sub 50 de ani, la primul episod de tromboză venoasă;
• la 60% dintre gravidele cu tromboză venoasă.

Riscul de tromboză

Riscul depinde de forma în care este moștenită mutația:

Factori care cresc suplimentar riscul. Riscul crește foarte mult când se asociază și alți factori de risc trombotic:

• alte defecte genetice:
  • deficitul de proteină C, proteină S sau antitrombină III;
  • mutația genei protrombinei;
  • mutațiile genei MTHFR, asociate cu homocisteina crescută;
• contraceptivele orale;
• sarcina.

De aceea tromboza venoasă profundă și tromboza sinusurilor cerebrale apar mai des la femeile care iau contraceptive orale, la gravide și după naștere.

Infarctul miocardic. Un studiu din 2004 (Middendorf și colaboratorii) a arătat că persoanele cu factor V Leiden au o predispoziție pentru infarct miocardic. La ele, factorii de risc tradiționali ai bolii coronariene par să aibă un rol mai mic.

Sarcina. Factorul V Leiden, ca și mutațiile genelor protrombinei și MTHFR, se asociază cu un risc crescut de pierderi repetate de sarcină, mai ales în trimestrele II și III.

Indicații

• Suspiciunea clinică de trombofilie, în situațiile descrise mai sus.
• Rezistența la proteina C activată, depistată prin test de coagulare.
• Membrii familiei unui pacient cu mutație, care plănuiesc o sarcină sau tratament cu contraceptive orale, mai ales dacă în familie au existat tromboze venoase repetate înainte de 50 de ani.

Testarea de rutină a rudelor fără simptome ale pacienților cu mutație nu este recomandată pe scară largă, pentru că riscul de tromboză venoasă letală este scăzut. Persoanele care cer testarea și cele cu rezultat pozitiv trebuie informate despre semnificația diagnosticului. Trebuie să cunoască și semnele și simptomele care necesită intervenție medicală de urgență.

Recoltare

Metodă

Real-time PCR: reacție de polimerizare în lanț cu detecție în timp real a produsului amplificat.

Interpretarea rezultatelor

Rezultatul se raportează ca unul dintre cele trei genotipuri posibile:

Limite și interferențe

În gena factorului V, pe lângă mutația Leiden din poziția 1691, mai pot exista alte trei mutații rare: în pozițiile 1692, 1689 și 1696. La genotiparea prin curba de topire, aceste mutații rare pot da un rezultat fals pozitiv (heterozigot sau mutant homozigot). Doar mutația Leiden produce rezistență la proteina C activată. De aceea, la un rezultat pozitiv se recomandă un test de coagulare pentru rezistența la proteina C activată, dacă nu a fost făcut anterior.