Cupru urinar

Cupru urinar (urina din 24 de ore)

Ce este cuprul urinar

Cuprul este un mineral esențial, pe care îl luăm din alimentație. Face parte din mai multe enzime care participă la:

• formarea hemoglobinei;
• metabolismul zaharurilor;
• producerea catecolaminelor;
• legarea fibrelor de colagen și elastină, care dau rezistență țesuturilor.

Lipsa cuprului produce anemie, scăderea neutrofilelor și, la copii, tulburări de creștere.

Cuprul din alimente se absoarbe ușor în intestin, dar organismul își limitează absorbția după ce și-a acoperit necesarul. Odată ajuns în sânge, cuprul se leagă mai ales de ceruloplasmină și de albumină. Apoi se depozitează în ficat și, mai puțin, în rinichi. Organismul elimină cuprul aproape în întregime prin bilă, iar prin urină pleacă în mod normal doar o cantitate mică. De aceea, cuprul crescut în urină arată că în sânge circulă prea mult cupru „liber”, adică nelegat de ceruloplasmină.

Analiza măsoară cantitatea de cupru eliminată prin urină în 24 de ore. Este una dintre analizele de bază pentru diagnosticul și monitorizarea bolii Wilson.

Boala Wilson

Boala Wilson este o boală genetică moștenită autozomal recesiv: copilul face boala doar dacă a primit gena modificată de la ambii părinți. Gena afectată se numește ATP7B. Când nu funcționează, ficatul nu mai poate elimina cuprul prin bilă și nici nu îl poate încorpora în ceruloplasmină. Cuprul se acumulează treptat în:

• ficat (hepatită, apoi ciroză);
• creier (tulburări de mișcare, tremor, modificări psihice);
• ochi (inelul Kayser-Fleischer);
• rinichi.

Pe măsură ce ficatul se încarcă, cuprul în exces trece în sânge, nelegat de ceruloplasmină, și este eliminat prin rinichi. Rezultatul este cuprul urinar crescut. Boala poate da și anemie hemolitică.

Boala Wilson are tratament: medicamente care elimină cuprul (chelatori) sau zinc, care îi blochează absorbția. Tratamentul se urmărește tot prin cuprul urinar din 24 de ore.

Sindromul Menkes

Sindromul Menkes este o boală genetică rară și gravă a copiilor mici, în care cuprul nu se absoarbe și nu se folosește normal. Copiii au simptome neurologice degenerative și anomalii ale țesutului conjunctiv. Cuprul din sânge este scăzut, dar cel din urină poate fi crescut.

Intoxicația cu cupru

Persoanele care lucrează în metalurgie, la placarea obiectelor cu cupru sau la sudură pot inhala particule fine de cupru:

• expunerea de lungă durată poate produce greață, vărsături, mărirea ficatului și simptome neurologice;
• expunerea acută produce iritația căilor respiratorii, febră și dureri musculare.

Indicații

• Suspiciune de boală Wilson. Analiza se face împreună cu ceruloplasmina și cuprul seric la:
  • copii, adolescenți și tineri cu afectare hepatică fără cauză cunoscută;
  • tulburări neurologice sau psihice de cauză neclară, mai ales asociate cu afectare hepatică.
• Rudele de gradul I ale unui pacient cu boală Wilson.
• Monitorizarea tratamentului în boala Wilson: arată dacă medicamentul acționează și dacă pacientul îl ia corect.
• Monitorizarea expunerii cronice la cupru (expunere profesională, intoxicație).

Pregătirea pacientului

Recoltarea. Se colectează toată urina din 24 de ore, după instrucțiunile de pe pagina Cum se recoltează urina din 24 de ore. Pe scurt:

• Începutul: prima urină de dimineață se aruncă și se notează ora.
• Pe parcurs: toată urina din următoarele 24 de ore se strânge în recipient, inclusiv prima urină din dimineața următoare.
• Păstrarea: recipientul se ține la frigider pe toată durata colectării.

Contaminarea probei. Cuprul se găsește în cantități foarte mici în urină, așa că proba se poate contamina ușor:

• se folosește numai recipientul de plastic primit de la laborator, fără capac metalic;
• nu se adaugă conservanți;
• se evită recoltarea în timpul menstruației, deoarece urina amestecată cu sânge sau materii fecale nu este acceptată.

Substanța de contrast. Recoltarea nu se face în primele 72 de ore după o investigație cu substanță de contrast iodată sau cu gadoliniu (CT, RMN). La persoanele cu boală de rinichi, intervalul este de cel puțin 14 zile. După investigațiile cu bariu, se așteaptă cel puțin 4 zile.

Suplimentele și medicamentele. Suplimentele cu vitamine și minerale, în special cele cu zinc, pot influența rezultatul. Ele se opresc doar la recomandarea medicului.

Pacienții aflați deja în tratament pentru boala Wilson urmează instrucțiunile medicului curant: unele recoltări se fac sub tratament, altele după o pauză scurtă. Nu opriți tratamentul din proprie inițiativă.

Recoltare

Important: cuprul se măsoară în cantități foarte mici, așa că orice contact cu recipiente nepotrivite poate crește fals rezultatul.

Metodă

Spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS).

Valori de referință

Transformarea unităților de măsură: µg/24 h × 0,0157 = µmol/24 h.

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute

Boala Wilson:

• peste 100 µg/24 h (1,6 µmol/24 h): valoarea folosită clasic pentru diagnosticul bolii Wilson simptomatice. Nu toți pacienții ating acest prag, iar o parte dintre cazuri, aproximativ 16–23%, au valori mai mici.
• peste 40 µg/24 h (0,6 µmol/24 h): poate indica boala Wilson la copii și la persoanele încă fără simptome, de exemplu rudele unui pacient. De aceea, o valoare ușor peste limita normală nu trebuie ignorată în context clinic sugestiv.

Alte cauze de cupru urinar crescut:

• bolile hepatice cu colestază (bila nu se elimină normal) și alte boli hepatice cronice severe;
• sindromul nefrotic și alte boli cu pierdere de proteine prin urină;
• tratamentul cu chelatori ai cuprului (vezi mai jos);
• intoxicația acută sau cronică cu cupru;
• sindromul Menkes;
• sarcina, anticoncepționalele orale și tratamentul cu estrogeni;
• inflamațiile acute, infecțiile, cancerele.

Valori scăzute

Scad în:

• deficitul de cupru din alimentație;
• malnutriție și malabsorbție;
• aportul excesiv de zinc, care blochează absorbția cuprului;
• perioada de recuperare după o inflamație acută.

Monitorizarea tratamentului în boala Wilson

Interpretarea se face întotdeauna de medicul curant, alături de celelalte analize și de evoluția clinică.

Cuprul și ceruloplasmina în diferite situații

În boala Wilson, cuprul seric total este deseori normal sau chiar scăzut, deoarece ceruloplasmina, care transportă cea mai mare parte a cuprului, este scăzută. Fracțiunea „liberă” este însă crescută și ea ajunge în urină. De aceea, cuprul urinar este mai util decât cuprul seric în diagnostic.

Limite și interferențe

Colectarea incompletă dă rezultate fals scăzute. Colectarea pe mai mult de 24 de ore dă rezultate fals crescute. Când volumul sau durata colectării sunt nesigure, raportul cupru/creatinină ajută la interpretare.

Contaminarea din recipiente nepotrivite, de pe piele sau cu sânge poate crește fals rezultatul. Dacă se suspectează contaminarea, analiza se repetă.

Substanțele de contrast iodate, cu gadoliniu sau cu bariu pot interfera cu măsurarea.

O valoare normală nu exclude boala Wilson. Diagnosticul se pune pe mai multe criterii:

• ceruloplasmina;
• cuprul urinar;
• inelul Kayser-Fleischer;
• uneori cuprul din ficat;
• testul genetic ATP7B.

Cuprul urinar crescut nu înseamnă automat boala Wilson. Bolile hepatice severe sau colestatice de altă cauză pot crește și ele eliminarea urinară de cupru.