Campylobacter Antigen in materii fecale (test rapid)

Antigen Campylobacter în materii fecale (test rapid)

Ce este antigenul Campylobacter în materii fecale

Campylobacter este un gen de bacterii care produce infecții intestinale cu diaree. Este una dintre cele patru cauze principale de boală diareică la nivel mondial și cea mai frecventă cauză bacteriană de gastroenterită la om.

Caracteristicile bacteriei:

• bacterii Gram-negative, mobile, cu formă spiralată („tirbușon”);
• lungime de 0,5–5 µm și lățime de 0,2–0,9 µm;
• genul are zeci de specii. Campylobacter jejuni este cea mai frecventă la om, urmată de C. coli, C. fetus și C. lari.

Cum se transmite:

• carnea de pasăre insuficient preparată termic este principala sursă și produce 50–70% dintre infecții;
• laptele crud sau contaminat și brânzeturile din lapte nepasteurizat;
• apa sau gheața contaminate și apa din bazine sau lacuri;
• contactul cu animalele: păsări, bovine, porci, oi, câini (inclusiv cățeii), pisici;
• fructele de mare.

Este nevoie de foarte puține bacterii pentru a produce boala: în studii pe voluntari, simptomele au apărut de la doze de aproximativ 800 de bacterii.

Simptomele apar de obicei la 2–5 zile de la infectare (interval posibil: 1–10 zile):

• diaree, frecvent cu sânge;
• dureri abdominale, care uneori pot imita o apendicită;
• febră, durere de cap;
• greață, uneori vărsături.

Boala este de obicei autolimitată: simptomele durează în medie aproximativ o săptămână, iar cei mai mulți pacienți se vindecă complet.

Complicații. Pot fi mai grave decât infecția acută:

• sindromul Guillain-Barré, o paralizie de origine nervoasă, cu risc de insuficiență respiratorie. Apare la 0,2–1,7 cazuri la 1.000 de infecții, iar Campylobacter este implicat în 5–41% dintre cazurile de Guillain-Barré;
• artrita reactivă, la 1–5% dintre pacienți;
• sindromul de intestin iritabil postinfecțios, mai ales după infecții netratate de durată mai lungă. Mai multe despre el găsiți în articolul despre sindromul de intestin iritabil;
• infecția în sânge (bacteriemia), hepatita, pancreatita;
• miocardita și pericardita;
• megacolonul toxic;
• pierderea sarcinii.

Formele severe sau prelungite apar mai ales la persoanele cu imunitate scăzută, la vârstnici și la copiii foarte mici.

Ce detectează testul. Testul detectează antigenele bacteriei (proteine specifice) direct în materiile fecale, prin imunocromatografie. Rezultatul se obține rapid, în aceeași zi. Mai multe despre investigarea diareei găsiți în articolul despre analizele pentru infecții gastrointestinale.

Indicații

• Diareea acută, mai ales cu sânge, febră și dureri abdominale.
• Suspiciunea unei toxiinfecții alimentare, după consum de carne de pasăre insuficient preparată, lapte crud sau apă nepotabilă.
• Diareea la copii, ca parte a unui pachet pentru enteroviroze.

Testul ajută la diagnostic, dar rezultatul se interpretează întotdeauna împreună cu simptomele. Un rezultat pozitiv se confirmă, ideal, prin coprocultură.

Pregătirea pacientului

• Nu este necesară o pregătire specială.
• Proba se recoltează, de preferat, la debutul simptomelor și înainte de tratamentul antibiotic.
• Materiile fecale se recoltează în coprorecoltor steril, fără să fie amestecate cu urină sau apă.

Recoltare

Metodă

Imunocromatografie (test rapid).

Valori de referință

Negativ.

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv. Susține o infecție cu Campylobacter, în prezența simptomelor. Ce trebuie știut:

• valoarea predictivă pozitivă este variabilă. Într-un studiu multicentric american pe 2.767 de probe, valoarea predictivă pozitivă a testelor de antigen a fost de doar 41–84%, adică o parte dintre rezultatele pozitive au fost fals pozitive. În alt studiu, valoarea predictivă pozitivă a scăzut de la 91% în validare la 42% în practica de rutină;
• testele de antigen pot reacționa și cu alte specii de Campylobacter, nu doar cu C. jejuni și C. coli;
• din aceste motive, rezultatele pozitive se confirmă, ideal, prin coprocultură. Cultura permite și testarea sensibilității la antibiotice (antibiograma). Rezistența la fluorochinolone (de exemplu, ciprofloxacină) este frecventă.

Rezultat negativ. Face puțin probabilă infecția, dar nu o exclude. Sensibilitatea testelor de antigen a variat între studii de la aproximativ 80–88% până la peste 98%. La persistența simptomelor se poate face coprocultura sau un test molecular (PCR).

Tratamentul. Cele mai multe infecții se vindecă fără antibiotice, doar cu rehidratare și înlocuirea pierderilor de săruri minerale. Medicamentele care opresc tranzitul intestinal se evită. Antibioticele (de preferat azitromicina) se rezervă formelor severe și persoanelor cu risc, de exemplu cu imunitate scăzută sau vârstnice. Tratamentul se stabilește de medic.

Prevenție:

• prepararea termică completă a cărnii de pasăre;
• separarea cărnii crude de celelalte alimente în timpul gătitului;
• evitarea laptelui crud și a apei nepotabile;
• spălarea mâinilor.

Rezultatul se interpretează de medic, împreună cu simptomele și, la nevoie, cu coprocultura și cu calprotectina din materiile fecale.

Limite și interferențe

• Cantitatea insuficientă de probă sau amestecarea incorectă a probei cu reactivul pot da un rezultat fals negativ.
• O cantitate prea mare de materii fecale poate face testul invalid.
• Un rezultat negativ nu exclude infecția cu Campylobacter la un pacient cu suspiciune clinică.
• Rezultatele fals pozitive sunt posibile, mai ales când boala este rară în populația testată. Un rezultat pozitiv se confirmă, ideal, prin cultură.
• Testul nu oferă informații despre sensibilitatea la antibiotice. Antibiograma necesită coprocultură.
• Testul nu deosebește speciile de Campylobacter între ele.

Bibliografie:

1. Fischer GH, Hashmi MF, Paterek E. Campylobacter Infection. StatPearls. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; actualizat 10 ianuarie 2024. NBK537033.
2. World Health Organization. Campylobacter – fact sheet. 1 mai 2020.
3. Centers for Disease Control and Prevention. Clinical Overview of Campylobacter. Actualizat 12 august 2026.
4. Fitzgerald C, Patrick M, Gonzalez A, et al. Multicenter evaluation of clinical diagnostic methods for detection and isolation of Campylobacter spp. from stool. J Clin Microbiol. 2016;54(5):1209–1215. doi:10.1128/JCM.01925-15
5. Giltner CL, Saeki S, Bobenchik AM, Humphries RM. Rapid detection of Campylobacter antigen by enzyme immunoassay leads to increased positivity rates. J Clin Microbiol. 2013;51(2):618–620. doi:10.1128/JCM.02565-12
6. Granato PA, Chen L, Holiday I, et al. Comparison of Premier CAMPY enzyme immunoassay (EIA), ProSpecT Campylobacter EIA, and ImmunoCard STAT! CAMPY tests with culture for laboratory diagnosis of Campylobacter enteric infections. J Clin Microbiol. 2010;48(11):4022–4027. doi:10.1128/JCM.00486-10
7. Platts-Mills JA, Liu J, Gratz J, et al. Detection of Campylobacter in stool and determination of significance by culture, enzyme immunoassay, and PCR in developing countries. J Clin Microbiol. 2014;52(4):1074–1080. doi:10.1128/JCM.02935-13
8. Kirkpatrick BD, Tribble DR. Update on human Campylobacter jejuni infections. Curr Opin Gastroenterol.2011;27(1):1–7. doi:10.1097/MOG.0b013e3283413763