NOROVIRUS Antigen in materii fecale – screening

NOROVIRUS Antigen in materii fecale - screening

Ce este antigenul Norovirus

Norovirusurile sunt virusuri ARN monocatenare, fără înveliș, din familia Caliciviridae. Sunt cea mai frecventă cauză de gastroenterită acută la nivel mondial, la toate vârstele. În țările în care se face vaccinarea antirotavirus, norovirusul a devenit și principala cauză de gastroenterită la copil.

Istoric, un focar de gastroenterită dintr-o școală din Norwalk (Ohio) a fost descris în 1968. Virusul responsabil a fost identificat prin microscopie electronică în 1972 și numit „virusul Norwalk".

Norovirusurile sunt împărțite în 10 genogrupuri (GI–GX). La om, bolile sunt produse în principal de genogrupurile GI și GII. Genotipul GII.4 este responsabil de majoritatea focarelor și a epidemiilor din ultimele decenii.

Transmitere. Virusul se transmite pe cale fecal-orală:

• de la persoană la persoană
• prin alimente contaminate: fructe de mare crude (stridii), fructe și legume consumate crude, alimente manipulate de persoane infectate
• prin apă contaminată
• prin suprafețe contaminate
• prin aerosoli produși la vărsături

Virusul este foarte contagios. Doza infectantă este extrem de mică: câteva zeci până la câteva sute de particule virale sunt suficiente. Virusul rezistă în mediu zile sau săptămâni, la temperaturi între îngheț și circa 60 °C. Rezistă și la multe dezinfectante uzuale, inclusiv la soluțiile pe bază de alcool. Focarele apar frecvent în colectivități: creșe, școli, spitale, cămine de bătrâni, nave de croazieră, restaurante.

Tablou clinic. Incubația este scurtă, de 12–48 de ore. Boala debutează brusc, cu:

• greață și vărsături, mai ales la copii
• diaree apoasă, fără sânge
• crampe abdominale
• uneori febră moderată, cefalee și dureri musculare

Simptomele durează de obicei 1–3 zile. La circa 15% dintre pacienți durează mai mult de 3 zile. La copiii mici, vârstnici și imunodeprimați boala poate fi mai severă, cu risc de deshidratare. La imunodeprimați infecția poate deveni cronică.

Excreția virusului în scaun începe înainte de apariția simptomelor. Continuă în medie 2–4 săptămâni după vindecare, iar la imunodeprimați luni de zile. Pacientul este cel mai contagios în perioada simptomatică și în primele 48 de ore după dispariția simptomelor.

Indicații

• Gastroenterită acută cu vărsături și/sau diaree, mai ales cu debut brusc
• Suspiciune de focar de gastroenterită în colectivități: familie, creșă, grădiniță, școală, cămin, spital, după o masă comună
• Diferențierea gastroenteritei virale de cea bacteriană, pentru a evita tratamentul antibiotic inutil
• Diaree prelungită la pacienții imunodeprimați

Recoltare

Metodă

Metoda folosită este imunocromatografia (test rapid) pentru detecția calitativă a antigenelor de norovirus din genogrupurile GI și GII în materiile fecale.

Valori de referință

Negativ (antigen Norovirus nedetectat)

Interpretarea rezultatelor

Pozitiv. Antigenul norovirus a fost detectat. La un pacient cu gastroenterită acută, rezultatul confirmă etiologia virală. Tratamentul este simptomatic: rehidratare orală sau, la nevoie, intravenoasă. Antibioticele nu sunt eficiente. Se recomandă măsuri de igienă pentru a preveni transmiterea:

• spălarea mâinilor cu apă și săpun; gelurile pe bază de alcool sunt mai puțin eficiente
• dezinfectarea suprafețelor cu soluții pe bază de clor
• evitarea preparării alimentelor pentru alții până la 48 de ore după dispariția simptomelor
• izolarea în colectivitate până la 48 de ore după ultimul episod de vărsături sau diaree

Negativ. Antigenul norovirus nu a fost detectat. Nu exclude infecția. Sensibilitatea testelor rapide este moderată, mai mică decât a metodelor moleculare. Dacă suspiciunea clinică rămâne, mai ales într-un focar, se recomandă repetarea testului pe o probă nouă sau testarea prin RT-PCR. Se iau în considerare și alte cauze de gastroenterită: rotavirus, adenovirus, bacterii (coprocultură), paraziți.