Rotavirus-Adenovirus – Antigen in materii fecale – screening

Antigen Rotavirus și Adenovirus în materii fecale- screening

Ce este testul Antigen Rotavirus și Adenovirus în materii fecale- screening

Testul detectează direct în materiile fecale antigenele virale de Rotavirus și de Adenovirus enteric (tipurile 40 și 41). Metoda este imunocromatografică și rapidă.

Rotavirusul și adenovirusul enteric sunt, alături de norovirus, principalele cauze virale de gastroenterită acută la sugar și la copilul mic. Identificarea etiologiei virale permite:

• evitarea tratamentului antibiotic inutil;
• aplicarea măsurilor de izolare în colectivități și în spitale.

Diareea acută la copil

Diareea acută la sugar și la copilul mic are în marea majoritate a cazurilor o cauză infecțioasă. În ordinea frecvenței, cauzele sunt:

1. virusurile (rotavirus, norovirus, adenovirus enteric, astrovirus);
2. bacteriile (Salmonella, Campylobacter, Shigella, E. coli patogen, Yersinia);
3. rar, protozoarele (Giardia, Cryptosporidium).

Principala complicație este deshidratarea, cu risc maxim la sugari.

Rotavirusul

Epidemiologie:

• Rotavirusul este cea mai frecventă cauză de diaree severă la copiii sub 5 ani, la nivel mondial.
• Infecția are caracter sezonier, cu un vârf iarna și primăvara. În sezonul rece, rotavirusul poate fi implicat în până la 85% din diareile copiilor sub 3 ani.
• Pe lângă vârsta mică, factorii de risc pentru forme severe sunt imunodepresia, prematuritatea și malnutriția.

Transmitere:

• fecal-orală, prin „mâinile murdare”, obiecte contaminate (jucării, suprafețe) și apă sau alimente contaminate;
• virusul este foarte rezistent în mediu, iar doza infectantă este foarte mică (10–100 de particule virale);
• sunt frecvente epidemiile în creșe, grădinițe, secții de pediatrie și cămine de bătrâni.

Tablou clinic:

• Incubația: 1–3 zile.
• Debut: brusc, cu vărsături și febră.
• Diareea: urmează vărsăturilor și este apoasă, abundentă, fără sânge.
• Simptome respiratorii: pot fi asociate.
• Evoluție: autolimitată, în 3–8 zile.
• Complicații:
  • deshidratare acută;
  • dezechilibre hidroelectrolitice;
  • convulsii;
  • intoleranță secundară tranzitorie la lactoză, în 5–10% din cazuri.

Prezența sângelui în scaun nu este caracteristică rotavirusului și sugerează o etiologie bacteriană.

Adulții și copiii mai mari au de regulă infecții ușoare sau asimptomatice, datorită imunității dobândite prin infecții repetate. Pot face forme severe:

• persoanele imunodeprimate, inclusiv cele cu transplant medular;
• vârstnicii instituționalizați.

Excreția virală: în faza acută, rotavirusul este excretat în cantități foarte mari, de până la 10¹⁰–10¹¹ particule virale pe gram de scaun. Acest lucru permite detectarea directă a antigenului.

Prevenție: vaccinul antirotavirus este oral, cu virus viu atenuat, și se administrează sugarilor din primele luni de viață. Reduce semnificativ formele severe și spitalizările.

Adenovirusurile enterice

Clasificare: adenovirusurile umane cuprind peste 100 de genotipuri, grupate în 7 specii (A–G). Produc infecții respiratorii, oculare (conjunctivită, keratoconjunctivită), urinare și gastrointestinale, în funcție de tropismul fiecărui tip.

Tipurile 40 și 41 (specia F) sunt adenovirusurile enterice. Ele sunt:

• a doua cauză virală de gastroenterită la copilul mic, după rotavirus;
• implicate în aproximativ 5–10% din diareile acute ale copiilor sub 2 ani;
• responsabile de focare în colectivități și în spitale.

Ocazional, în diareea copilului au fost implicate și alte tipuri (2, 3, 8, 31).

Transmitere: fecal-orală. Infecția nu are caracter sezonier marcat.

Tablou clinic:

• Incubația: 3–10 zile.
• Diareea: apoasă.
• Alte simptome: vărsături, febră moderată, uneori simptome respiratorii.
• Evoluție: diareea durează mai mult decât în rotaviroză, în medie 5–12 zile. Poate evolua prelungit la imunodeprimați.

Indicații

• diaree acută la sugar și la copilul mic, cu suspiciune clinică de gastroenterită virală;
• diaree acută cu vărsături și deshidratare, pentru stabilirea etiologiei și evitarea tratamentului antibiotic inutil;
• focare de gastroenterită în colectivități de copii, secții de pediatrie sau cămine de bătrâni;
• diaree nosocomială;
• diaree la pacienții imunodeprimați.

Recoltare

Metodă

Imunocromatografie (test rapid). Anticorpi monoclonali specifici, legați de o fază solidă, detectează antigenele de rotavirus și de adenovirus 40/41 din proba de scaun.

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

Pozitiv:

• confirmă prezența rotavirusului, respectiv a adenovirusului enteric, în scaun;
• în contextul unui tablou clinic compatibil, susține etiologia virală a diareei;
• tratamentul este simptomatic: rehidratare orală sau intravenoasă și realimentare precoce. Antibioticele nu sunt indicate.

Negativ:

• nu exclude o gastroenterită virală cu alt agent, cum ar fi norovirusul sau astrovirusul;
• nu exclude o etiologie bacteriană sau parazitară.

Limite și interferențe

Rezultate fals negative pot apărea în următoarele situații:

• recoltare tardivă, după faza acută, când excreția virală a scăzut sub limita de detecție;
• recoltare sau transport inadecvat: contaminare cu detergenți, folosirea conservanților sau a mediului de transport, recoltare din scutec absorbant;
• cantitate insuficientă de probă.

Rezultate pozitive fără legătură cu simptomele actuale:

• Vaccinarea antirotavirus: tulpina vaccinală se excretă în scaun, iar testul poate fi pozitiv timp de 1–2 săptămâni după vaccinare, rar mai mult. Informați laboratorul despre o vaccinare recentă.
• Excreția virală prelungită: poate persista după vindecarea clinică, mai ales la imunodeprimați.
• Portajul asimptomatic: este posibil, în special pentru adenovirus.

Investigații complementare: în funcție de tabloul clinic (febră mare, sânge sau mucus în scaun, diaree prelungită), se recomandă în paralel:

• coprocultură, pentru etiologia bacteriană;
• antigen norovirus;
• examen coproparazitologic;
• toxinele A și B de Clostridioides difficile, după un tratament antibiotic recent.