Panel molecular afectiuni intestinale parazitare – protozoare

Panel molecular afecțiuni intestinale parazitare – protozoare

Informații generale

Infecțiile gastrointestinale reprezintă un grup de afecțiuni de etiologie virală, bacteriană sau parazitară, manifestate cel mai frecvent ca boală diareică. Transmiterea este preponderent fecal-orală, favorizată de lipsa sanitației și de igiena personală precară, cu impact semnificativ mai mare în țările în curs de dezvoltare.

Cei mai frecvenți agenți etiologici raportați la nivel mondial sunt Rotavirus și Escherichia coli, însă prevalența variază semnificativ în funcție de zona geografică, grupa de vârstă și statusul socio-economic.

Diagnosticul etiologic este esențial, întrucât simptomatologia (scaune lichide, vărsături, transpirații) poate genera pe termen scurt depleție hidroelectrolitică severă, cu evoluție potențial letală în absența corecției. Conform CDC, boala diareică reprezintă a doua cauză de deces la copiii sub 5 ani la nivel mondial.

Principiul metodei

Diagnosticul molecular permite testarea simultană a mai multor clase de agenți patogeni (virusuri, bacterii, paraziți) dintr-o singură probă de scaun, cu obținerea rapidă a rezultatului și inițierea unei terapii țintite.

Tehnica real-time PCR multiplex identifică materialul genetic (ADN sau ARN) al celor mai frecvenți patogeni gastrointestinali, cu sensibilitate net superioară metodelor tradiționale și cu capacitatea de a detecta coinfecțiile, precum și agenții dificil de evidențiat prin coprocultură sau examen coproparazitologic.

Testarea moleculară nu exclude metodele clasice: după identificarea agentului patogen, cultura rămâne necesară pentru testarea sensibilității la antimicrobiene și pentru verificarea evoluției post-tratament.

Protozoare patogene gastrointestinale

Protozoarele enterice determină boli diareice cu forme severe la pacienții imunodeprimați, cu morbiditate și mortalitate semnificative atât în regiunile dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare.

Giardia lamblia

G. lamblia (sin. G. duodenalis, G. intestinalis) este cel mai frecvent parazit enteric și determină giardioza, una dintre cele mai frecvente cauze nonvirale de diaree la copii.

Infestarea poate fi asimptomatică. Când sunt prezente, simptomele includ diaree, balonare, malabsorbție, greață, vărsături și crampe abdominale. Evoluția este de regulă autolimitată, însă la copii poate apărea diaree cronică, cu malabsorbție, scădere ponderală și întârziere a creșterii și dezvoltării.

Diagnostic diferențial: enterită virală acută, dizenterie bacilară, amibiază intestinală acută, boală inflamatorie intestinală.

Entamoeba histolytica

Protozoar amiboid patogen, pentru care omul reprezintă principalul rezervor. Determină amibiaza, întâlnită cu precădere în țările în curs de dezvoltare.

Tabloul clinic variază de la forme asimptomatice până la boală gastrointestinală și forme invazive, cu impact negativ asupra creșterii copiilor. Simptomatologia include diaree hemoragică, oboseală, greață, febră și scădere ponderală.

Diagnostic diferențial: amibiaza intestinală poate mima diareea infecțioasă, boala inflamatorie intestinală, colita ischemică, diverticulita și malformația arteriovenoasă. Amibiomul poate mima carcinomul de colon, iar stricturile amibiene — limfogranulomul venerian (Chlamydia) și patologia malignă. Amibiaza hepatică poate mima abcesul hepatic piogen, hepatomul necrotic și chistul hidatic.

Cryptosporidium spp.

C. hominis și C. parvum sunt paraziți protozoari de importanță medicală și veterinară, care determină gastroenterită la o varietate de gazde vertebrate. Transmiterea este fecal-orală și, indirect, prin apă contaminată; reprezintă o cauză frecventă de epidemii hidrice și alimentare.

La pacienții imunocompetenți infestarea este autolimitată, cu febră, greață, vărsături și dureri abdominale, simptomatologia putând avea caracter ciclic. La pacienții imunocompromiși evoluția poate fi amenințătoare de viață.

Diagnostic diferențial: criptosporidioza enterică poate mima sindromul de malabsorbție, giardioza și diareea virală; forma biliară poate mima colangita acută.

Blastocystis hominis

Populează ileonul și cecul și este unul dintre cei mai frecvenți paraziți intestinali la om și animale. Considerat multă vreme nepatogen, studii recente susțin rolul său patogenic.

Simptomatologia, când este prezentă, include greață, anorexie, dureri abdominale, flatulență, diaree acută sau cronică, constipație, prurit anal, oboseală, artralgii și urticarie. Se asociază cu sindromul de intestin iritabil, fiind de trei ori mai frecvent la acești pacienți.

Dientamoeba fragilis

Parazit patogen cu răspândire mondială, care determină boală gastrointestinală acută (diaree și dureri abdominale), cu posibilă evoluție spre cronicizare. Deși mulți pacienți sunt asimptomatici, infestarea a fost asociată cu diaree, dureri abdominale, greață, scădere ponderală, anorexie și flatulență.

Cyclospora cayetanensis

Protozoar care infectează tractul gastrointestinal și determină boală diareică acută atât la pacienți imunodeprimați, cât și la imunocompetenți. A fost identificat ca o cauză importantă de boală diareică endemică sau epidemică la copii și adulți din întreaga lume.

Ciclosporioza se manifestă prin diaree apoasă, profuză, fără sânge, anorexie, oboseală, scădere ponderală, greață, flatulență, crampe abdominale, mialgii, vărsături și subfebrilitate. Simptomatologia debutează la aproximativ 7 zile de la ingestie și, netratată, poate persista săptămâni sau luni, cu caracter remitent-recidivant.

Diagnostic diferențial: enterită virală acută, diareea călătorului.

Recomandări de testare

• boală diareică acută, cu sau fără sânge în scaun, însoțită de crampe și dureri abdominale, greață, vărsături sau febră, care nu se remite sub tratament simptomatic
• afectare gastrointestinală cronică
• suspiciune de toxiinfecție alimentară
• simptomatologie gastrointestinală instalată în urma spitalizării
• pacienți cu status imun compromis (de exemplu infecție HIV), cu suspiciune de infecție cu patogeni oportuniști (de exemplu Cryptosporidium spp.)

Agenți patogeni analizați

• Giardia lamblia (GL)
• Entamoeba histolytica (EH)
• Cryptosporidium spp. (CR)
• Blastocystis hominis (BH)
• Dientamoeba fragilis (DF)
• Cyclospora cayetanensis (CC)

Interpretarea rezultatelor, limite și interferențe

Rezultatele se raportează calitativ:

• Nedetectabil
• Pozitiv, cu precizarea tipului sau tipurilor de agenți patogeni identificați în probă

Un rezultat pozitiv confirmă prezența materialului genetic al agentului patogen, fără a diferenția între organisme viabile și neviabile, motiv pentru care testul nu se utilizează pentru verificarea eradicării imediat post-tratament.

Detectarea simultană a mai multor patogeni impune interpretarea în context clinic, întrucât nu toate coinfecțiile au semnificație etiologică pentru episodul diareic actual.

Rezultatul negativ nu exclude infecția parazitară cu specii neincluse în panel; în aceste situații rămâne indicat examenul coproparazitologic clasic.