Anticorpi anti-virus varicelo-zosterian (VZV) IgG

Ce sunt anticorpii anti-VZV IgG

Anticorpii anti-VZV IgG sunt imunoglobuline specifice produse de organism ca răspuns la infecția cu virusul varicelo-zosterian sau la vaccinare. Prezența lor reflectă expunerea anterioară și statusul imun față de acest agent viral.

Virusul varicelo-zosterian face parte din familia Herpesviridae și este agentul etiologic al varicelei, cu o perioadă de incubație de aproximativ două săptămâni.

Manifestări clinice

Varicela este o boală virală acută, cu grad ridicat de contagiozitate și prevalență sezonieră — iarna și primăvara —, caracterizată prin exantem vezicular generalizat, adesea însoțit de febră.

Deși în copilărie se manifestă de cele mai multe ori ca o afecțiune minoră, varicela tinde să aibă evoluție mai severă la adulți și poate fi fatală, în special la nou-născuți și la pacienții imunocompromiși.

Zona zoster. După primoinfecție, virusul rămâne în stare latentă la nivelul ganglionilor nervoși. Reactivarea ulterioară determină zona zoster, afecțiune care apare în principal la vârstnici și la persoanele imunocompromise. Se manifestă prin erupții veziculare dureroase, circumscrise, cu inflamația rădăcinii dorsale sau a ganglionilor nervilor cranieni senzitivi.

Infecția în sarcină

Varicela apărută la femeile gravide poate conduce la afectarea severă și chiar fatală a nou-născutului.

Infecția în primele patru luni de sarcină poate determina malformații ale fătului.

Infecția în perioada perinatală poate genera infecții cu risc vital pentru nou-născut.

Evaluarea statusului imun specific față de VZV orientează managementul pacientelor gravide, al pacienților imunodeprimați și decizia privind administrarea agenților antivirali.

Cinetica anticorpilor

În primoinfecție, anticorpii de tip IgM și IgG devin detectabili la 3–5 zile de la debutul bolii și ating un maxim în 1–2 săptămâni.

În varicelă, anticorpii IgM pot persista 4–8 săptămâni.

Anticorpii IgG persistă pe termen lung și asigură protecție față de reinfecție.

Recomandări pentru determinare

• evaluarea statusului imun față de VZV, în special la femei aflate la vârstă fertilă și preconcepțional
• evaluarea gravidelor cu expunere la varicelă
• evaluarea statusului imun la pacienții imunodeprimați și înaintea instituirii terapiei imunosupresoare
• confirmarea unei infecții în antecedente sau a imunizării prin vaccinare
• diagnosticul serologic al infecției acute, prin evidențierea seroconversiei
• diagnosticul zonei zoster, prin demonstrarea creșterii semnificative a titrului

Interpretarea rezultatelor

IgG pozitiv, IgM negativ — indică infecție în antecedente sau imunizare prin vaccinare, cu status imun prezent.

IgG negativ — absența imunității. La gravide și la pacienții care urmează să primească terapie imunosupresoare, această situație impune măsuri de precauție față de expunerea la varicelă.

Seroconversia IgG — trecerea de la negativ la pozitiv, documentată prin două determinări succesive, susține diagnosticul de infecție acută.

Creșterea semnificativă a titrului IgG — în două probe recoltate la interval de 15 zile, sugerează zona zoster.

Diagnosticul infecției acute se bazează în principal pe prezența anticorpilor IgM specifici și pe evidențierea seroconversiei IgG.

Limite și interferențe

Anticorpii IgM se interpretează cu prudență. Aceștia sunt prezenți în varicela acută, în aproximativ 50% dintre cazurile de zona zoster, dar și în situații de stimulare policlonală nespecifică a sistemului imunitar — de exemplu după diverse vaccinări.

Anticorpii IgM nu sunt prezenți în mod constant, motiv pentru care absența lor nu exclude o infecție activă.

Testarea în faza foarte precoce a infecției, înaintea celei de-a treia zile de la debut, poate genera rezultate fals negative.

La pacienții imunodeprimați, răspunsul serologic poate fi diminuat sau absent, iar interpretarea necesită prudență.

Rezultatul se interpretează obligatoriu în context clinic și, atunci când este necesară precizarea stadiului infecției, în asociere cu determinarea anticorpilor IgM.