Anticorpi anti Vimentina Citrulinata Mutanta (anti-MCV)

Anticorpi anti-vimentină citrulinată mutantă (anti-MCV)

Ce este testul anti-MCV

Artrita reumatoidă (AR) este o boală autoimună sistemică, cronică. Se caracterizează prin:

• inflamația și proliferarea membranei sinoviale a articulațiilor;
• producerea de autoanticorpi;
• distrugerea cartilajului și a osului, cu deformări articulare și pierderea progresivă a funcției;
• uneori, manifestări în afara articulațiilor.

Tratamentul început devreme poate preveni distrugerea articulară ireversibilă. De aceea este important ca boala să fie diagnosticată în stadiile inițiale.

Factorul reumatoid

Factorul reumatoid (FR) a fost primul anticorp descris în artrita reumatoidă (1940). Este o familie de autoanticorpi îndreptați împotriva porțiunii Fc a imunoglobulinei G (IgG). În artrita reumatoidă este produs local, de limfocitele B din foliculii limfoizi ai membranei sinoviale inflamate.

• Clasele de anticorpi: predomină FR de tip IgM, dar există și FR de tip IgG și IgA.
• Sensibilitatea: FR IgM se găsește la aproximativ 60–80% dintre pacienții cu artrită reumatoidă și este mai rar în boala recent instalată.
• Specificitatea: este relativ scăzută. FR apare și în lupusul eritematos sistemic, boala mixtă de țesut conjunctiv, sindromul Sjögren, infecțiile cronice și la persoanele sănătoase, mai ales la vârstnici.

Anticorpii anti-proteine citrulinate (ACPA)

Descoperirea anticorpilor anti-proteine citrulinate a îmbunătățit mult diagnosticul în fazele inițiale ale bolii.

Istoricul descoperirii:

• 1964: Nienhuis și colaboratorii descriu factorul antiperinuclear, un anticorp care se leagă de granulele de keratohialină din celulele mucoasei bucale. Era prezent la aproximativ 50% dintre pacienții cu AR și la aproximativ 1% dintre persoanele de control.
• 1979: sunt descriși anticorpii anti-keratină.
• 1993: se arată că ambele tipuri de anticorpi recunosc filagrina. Filagrina provine dintr-un precursor, profilagrina. Enzima peptidil-arginin-deiminaza (PAD), dependentă de calciu, transformă resturile de arginină din filagrină în citrulină. Procesul se numește citrulinare (sau deiminare).
• Ulterior: se demonstrează că anticorpii recunosc doar proteinele citrulinate. Așa au primit denumirea de anticorpi anti-proteine citrulinate (ACPA).

Citrulinarea crește atunci când celulele mor și nivelul calciului crește, ceea ce activează enzimele PAD. Acest lucru se întâmplă frecvent în inflamație. Formarea de anticorpi împotriva proteinelor citrulinate este însă caracteristică artritei reumatoide.

Ținte în membrana sinovială. Aici se află numeroase proteine citrulinate față de care se pot forma ACPA: fibrina, vimentina, fibronectina, alfa-enolaza, colagenul de tip I și II și histonele.

Rolurile ACPA în artrita reumatoidă:

• Genetica. Producerea lor se asociază cel mai puternic cu alelele „epitopului comun” ale genei HLA-DRB1. Combinația dintre epitopul comun și ACPA crește mult riscul de boală.
• Apariția precoce. Pot apărea cu până la 9 ani înainte de debutul clinic al bolii. Riscul este cel mai mare când sunt prezenți atât FR, cât și ACPA.
• Diagnosticul. ACPA au fost incluși în criteriile de clasificare ACR/EULAR din 2010, alături de FR.
• Prognosticul. Pacienții ACPA pozitivi au mai frecvent boală erozivă. ACPA sunt factori de risc independenți pentru eroziunile articulare. O meta-analiză a găsit un risc de eroziuni de aproximativ 4–5 ori mai mare la pacienții ACPA pozitivi.

Cei mai cunoscuți ACPA folosiți în diagnostic sunt anticorpii anti-CCP și anticorpii anti-MCV.

Vimentina și anticorpii anti-MCV

Vimentina este un filament intermediar din citoscheletul celulelor mezenchimale și al macrofagelor. În mod normal nu este citrulinată în organism. Citrulinarea ei se produce în macrofagele care intră în apoptoză (moarte celulară programată). Dacă materialul apoptotic nu este eliminat corespunzător, vimentina citrulinată poate declanșa producerea de autoanticorpi. Vimentina citrulinată este considerată un autoantigen important în membrana sinovială.

Anticorpii anti-Sa au fost primii anticorpi descriși împotriva vimentinei citrulinate. Au o specificitate mare pentru artrita reumatoidă (peste 95%), dar o sensibilitate prea mică pentru diagnostic: aproximativ 20–25% în boala recentă și 47% în boala constituită.

Anticorpii anti-MCV recunosc o formă de vimentină citrulinată, modificată genetic (mutantă) și produsă recombinant. Testul ELISA bazat pe acest antigen are o sensibilitate mai bună decât testul anti-Sa.

Indicații

• Diagnosticul artritei reumatoide, mai ales în stadiile precoce, împreună cu factorul reumatoid și anticorpii anti-CCP.
• Pacienții cu suspiciune clinică de artrită reumatoidă și cu factor reumatoid și anti-CCP negativi.
• Evaluarea prognosticului: riscul de boală erozivă și de activitate mare a bolii.
• Artrita nediferențiată, pentru estimarea riscului de evoluție spre artrită reumatoidă.

Pregătirea pacientului

• Recoltarea se poate face à jeun (pe nemâncate) sau după masă.
• Vedeți și pregătirea pentru recoltarea de sânge.

Recoltare

Metodă

ELISA indirect.

Nu există un standard internațional pentru anti-MCV, deci rezultatele se exprimă în unități arbitrare (U/mL).

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

Anti-MCV pozitiv (≥ 20 U/mL). La un pacient cu artrită susține diagnosticul de artrită reumatoidă. Se interpretează împreună cu factorul reumatoid, anticorpii anti-CCP și tabloul clinic.

Anti-MCV față de anti-CCP. Studiile au rezultate diferite:

• Sensibilitatea. Într-un studiu pe 273 de pacienți cu artrită reumatoidă recentă, anti-MCV au fost prezenți la aproximativ 71% dintre pacienți, iar anti-CCP la aproximativ 58%, cu specificitate similară (95% și 96%).
• Specificitatea. Alte studii au găsit pentru anti-MCV o specificitate ceva mai mică decât pentru anti-CCP (aproximativ 91% față de 94–99%), mai ales la pragul de 20 U/mL.
• Concluzia. În general, cele două teste sunt considerate complementare.

Pacienții anti-CCP negativi. Anti-MCV pot fi pozitivi la o parte dintre pacienții cu artrită reumatoidă anti-CCP negativi: într-un studiu, la aproximativ 12% dintre aceștia. Unii dintre ei au fost negativi și pentru factorul reumatoid, astfel că anti-MCV a fost singurul marker pozitiv.

Activitatea bolii și prognosticul. În artrita reumatoidă recentă, pacienții anti-MCV pozitivi au avut:

• activitate mai mare a bolii în primii 2 ani, cu valori mai mari ale scorului DAS28, ale VSH și ale proteinei C reactive, comparativ cu pacienții anti-CCP pozitivi;
• risc crescut de progresie radiologică (distrucție articulară).

Pacienții anti-MCV pozitivi și anti-CCP negativi au avut mai multă distrucție articulară decât pacienții negativi pentru ambii anticorpi. Pentru predicția progresiei radiologice, unele studii au găsit valori asemănătoare pentru toate tipurile de ACPA.

Monitorizarea tratamentului. La pacienții tratați cu infliximab, titrurile anti-MCV au scăzut mai devreme decât cele anti-CCP. Scăderea s-a asociat cu răspunsul clinic. Observația provine dintr-un studiu mic și nu este încă folosită de rutină.

Anti-MCV negativ (< 20 U/mL). Nu exclude artrita reumatoidă: aproximativ 19% dintre pacienți sunt negativi. Există și forme de artrită reumatoidă seronegative.

Limite și interferențe

• Rezultatele fals pozitive. Anti-MCV au fost găsiți rar și în afara artritei reumatoide:
  • la aproximativ 1% dintre donatorii de sânge sănătoși;
  • la aproximativ 2% dintre pacienții cu alte boli, mai des în poliangeita microscopică, diabetul zaharat și sindromul Sjögren.
• Interpretarea în context. Un rezultat pozitiv izolat, fără manifestări articulare, se interpretează cu prudență.
• Interferențe testate. Hemoglobina (până la 1000 mg/dL), bilirubina (până la 40 mg/dL) și trigliceridele (până la 3000 mg/dL) nu interferă cu testul.
• Diferențele între laboratoare. Rezultatele nu sunt standardizate între producători, deoarece nu există un material de referință internațional.

Bibliografie

1. Song YW, Kang EH. Autoantibodies in rheumatoid arthritis: rheumatoid factors and anticitrullinated protein antibodies. QJM. 2010;103(3):139–146. doi: 10.1093/qjmed/hcp165
2. Puszczewicz M, Iwaszkiewicz C. Role of anti-citrullinated protein antibodies in diagnosis and prognosis of rheumatoid arthritis. Arch Med Sci. 2011;7(2):189–194. doi: 10.5114/aoms.2011.22067
3. Jilani AA, Mackworth-Young CG. The role of citrullinated protein antibodies in predicting erosive disease in rheumatoid arthritis: a systematic literature review and meta-analysis. Int J Rheumatol. 2015;2015:728610.
4. Vossenaar ER, Radstake TR, van der Heijden A, et al. Expression and activity of citrullinating peptidylarginine deiminase enzymes in monocytes and macrophages. Ann Rheum Dis. 2004;63(4):373–381.
5. Nicaise Roland P, Grootenboer Mignot S, Bruns A, et al. Antibodies to mutated citrullinated vimentin for diagnosing rheumatoid arthritis in anti-CCP-negative patients and for monitoring infliximab therapy. Arthritis Res Ther. 2008;10(6):R142. doi: 10.1186/ar2570
6. Mathsson L, Mullazehi M, Wick MC, et al. Antibodies against citrullinated vimentin in rheumatoid arthritis: higher sensitivity and extended prognostic value concerning future radiographic progression as compared with antibodies against cyclic citrullinated peptides. Arthritis Rheum. 2008;58(1):36–45. doi: 10.1002/art.23188
7. Innala L, Kokkonen H, Eriksson C, et al. Antibodies against mutated citrullinated vimentin are a better predictor of disease activity at 24 months in early rheumatoid arthritis than antibodies against cyclic citrullinated peptides. J Rheumatol. 2008;35(6):1002–1008.
8. Dejaco C, Klotz W, Larcher H, Duftner C, Schirmer M, Herold M. Diagnostic value of antibodies against a modified citrullinated vimentin in rheumatoid arthritis. Arthritis Res Ther. 2006. doi: 10.1186/ar2008
9. U.S. Food and Drug Administration. 510(k) K092399 – Anti-MCV EIA (Orgentec Diagnostika GmbH).