Anticorpi anti-endomisium IgG

Anticorpi anti-endomisium IgG

Informații generale

Boala celiacă rezultă dintr-un proces inflamator mediat imun, declanșat de consumul de grâu, secară sau orz, cu afectarea predominantă a mucoasei intestinului subțire și atrofia vilozităților intestinale.

Anticorpii anti-endomisium sunt direcționați împotriva fibrelor de tip reticulin-like din țesutul conjunctiv care înconjoară fibrele musculare netede ale tractului intestinal. Alături de anticorpii anti-transglutaminază tisulară și anti-gliadină deamidată, ei constituie arsenalul serologic utilizat în diagnosticul bolii celiace.

Manifestări clinice

Digestive: dureri abdominale, sindrom de malabsorbție, diaree, constipație.

Extradigestive: tulburări de creștere, pubertate întârziată, deficit de fier, osteoporoză, astenie, stomatită aftoasă recurentă, hipoplazia smalțului dentar, dermatită herpetiformă.

Neuropsihiatrice: ataxie, neuropatie periferică.

Semnificație clinică

Deficitul selectiv de imunoglobulină A apare de 10–15 ori mai frecvent la pacienții cu boală celiacă decât în populația generală. Această asociere are consecință directă asupra strategiei de diagnostic: dacă investigația serologică se limitează la izotipurile IgA, pacienții cu deficit de IgA vor genera rezultate fals negative.

Anticorpii anti-endomisium IgG ating titruri semnificativ crescute la această categorie de pacienți și permit evitarea rezultatelor fals negative. Pot fi utilizați atât în scop diagnostic, cât și pentru urmărirea complianței la dieta fără gluten.

Probele pozitive se supun unor diluții seriale, rezultatul fiind exprimat semicantitativ, sub formă de titru — ultima diluție la care reacția rămâne pozitivă.

Recomandări pentru determinare

• suspiciune de boală celiacă la pacienți cu deficit selectiv de IgA documentat
• suspiciune clinică persistentă în prezența unei serologii IgA negative
• monitorizarea aderenței la dieta fără gluten la această categorie de pacienți

Valori de referință

< 1/10

Interpretarea rezultatelor

Un titru crescut la un pacient cu deficit documentat de imunoglobulină A susține diagnosticul de boală celiacă, care necesită însă confirmare prin biopsia mucoasei intestinale.

Interpretarea presupune documentarea prealabilă a deficitului de IgA prin dozarea IgA seric total. La pacienții cu IgA în limite normale, izotipul IgG are performanță diagnostică inferioară celui IgA, care rămâne testul de primă intenție.

Un rezultat negativ nu exclude boala celiacă dacă pacientul urma deja dietă fără gluten la momentul recoltării.

Scăderea progresivă a titrului sub dietă fără gluten reflectă aderența la regim și răspunsul terapeutic.