Boala celiacă (denumită și intoleranță la gluten sau enteropatiă sensibilă la gluten) este o afecțiune caracterizată printr-un proces inflamator al mucoasei intestinale, care apare la persoane cu predispoziție genetică, dupa ingerarea alimentelor pe bază de grâu, secară sau orz.
Aceasta este o afecțiune mediată imun, iar manifestările clinice comune legate de inflamația gastrointestinală pot include durerea abdominală, malabsorbția, diareea sau constipația.

Un diagnostic precis al bolii celiace implică efectuarea unei biopsii jejunale cu demonstrarea histologică a atrofiei viloase. Luând în considerare caracterul invaziv al acestei manevre diagnostice, precum și costurile ridicate pe care le presupune, este util un triaj cât mai exact, realizat prin testări serologice.

Boala celiacă se asociază cu o varietate de autoanticorpi, ce include anticorpi anti-Endomysium, anticorpi anti-transglutaminază tisulară și anticorpi antigliadin.

Anticorpii anti-Endomysium IgA au o specificitate de aproape 100% și o sensibilitate de 85-98%. În general, nivelul de anticorpi anti-Endomysium IgA se corelează cu severitatea bolii și scade odată cu introducerea dietei fără gluten.

Limitările utilizării testării pentru acești anticorpi se pot întâlni la pacienții cu deficit selectiv de IgA, la care rezultatul va fi negativ. În acest caz se recomandă teste de tip IgG.