Zinc în urină

Informații generale

Zincul este un oligoelement esențial, component al mai multor sisteme enzimatice.

Depozitarea se realizează la nivelul țesutului osos și muscular, iar mobilizarea din aceste rezerve se produce cu dificultate, chiar în condițiile unui deficit. Organismul compensează prin creșterea absorbției intestinale atunci când depozitele scad.

Semnificație clinică

Deficitul de zinc

Se manifestă prin inapetență, tulburări de creștere — cu anomalii ale scheletului și alterarea sintezei de colagen —, alopecie și întârzierea vindecării plăgilor.

În formele severe se instalează hipogonadism și nanism, ameliorate prin suplimentarea zincului.

O observație importantă pentru practica curentă: administrarea cronică a preparatelor orale de zinc interferă cu absorbția cuprului și poate precipita deficitul acestuia.

Expunerea toxică

Din punct de vedere industrial, zincul este un metal alb-albăstrui, extras din minereuri și utilizat în aliaje, în galvanizarea fierului pentru prevenirea coroziunii, precum și în numeroși compuși din industria cosmetică și farmaceutică. La temperaturi apropiate de punctul de fierbere, zincul volatilizează și generează prin oxidare fum de oxid de zinc.

Expunerea acută la oxid de zinc determină iritația tractului respirator, tuse, dureri toracice, cefalee, greață, febră și mialgii.

Clorura de zinc, produsă în generatoarele de fum chimic, este un material coroziv a cărui inhalare provoacă pneumonită chimică, obstrucție bronșică și alveolară, uneori cu evoluție letală.

Recomandări pentru determinare

Zinc urinar:

• monitorizarea expunerii la zinc
• evaluarea nivelurilor scăzute de zinc seric
• monitorizarea complianței la terapie a pacienților cu boala Wilson

Zinc plasmatic — determinare complementară, indicată în:

• monitorizarea expunerii la zinc
• evaluarea unui posibil deficit în alimentația parenterală prelungită, la pacienții cu arsuri severe sau afecțiuni cronice grave, la alcoolici, diabetici, anorexici, la persoanele cu dietă vegetariană și în sindroamele de malabsorbție
• confirmarea acrodermatitei enteropatice
• monitorizarea administrării orale de zinc în boala Wilson și a administrării intravenoase

Specimen și condiții de recoltare

Pentru determinarea din sânge venos se utilizează vacutainer dedicat metalelor, cu K2EDTA 6 mL (capac albastru închis, ref. 368381) sau vacutainer cu K2EDTA 4 mL (capac mov închis, ref. 368861).

Valori de referință

150–1.200 μg/L/24 ore

100–900 μg/g creatinină

Interpretarea rezultatelor

Asocierea unui nivel seric redus al zincului cu valori scăzute ale excreției urinare confirmă deficitul de zinc.

Deficitul se însoțește de regulă de scăderea excreției urinare. Există însă situații în care deficitul se instalează în prezența unor pierderi urinare excesive: ciroză hepatică, anemii hemolitice, siclemie, alcoolism, afecțiuni renale cronice. În aceste cazuri, zincul urinar poate fi normal sau crescut, în ciuda unui deficit real.

Din acest motiv, interpretarea corectă presupune determinarea concomitentă a zincului seric și corelarea cu tabloul clinic.

Limite și interferențe

Scăderea zincului seric se înregistrează în stări febrile, sepsis, stres, infarct miocardic și sub terapie estrogenică — situații în care interleukinele produc mobilizarea zincului din ser către ficat. Valori scăzute apar și în uremie, fără o reducere reală a nivelului tisular.

Niveluri crescute ale zincului seric pot apărea într-o afecțiune familială, fără semne de toxicitate și fără depozite crescute.

Suplimentarea cu preparate de zinc modifică rezultatele; se recomandă comunicarea acesteia la momentul recoltării.

Contaminarea probei reprezintă o sursă importantă de eroare la determinările de metale prin ICP-MS; recipientul trebuie să fie cel indicat de laborator, iar contactul cu suprafețe metalice trebuie evitat.